Și mă întunec – Kiersten White

 

M-am gândit îndelung cum aș putea să încep această recenzie, nu pentru că mi-am ieșit din mână ci pentru că sunt atâtea sentimente care mă străbat încât nu știu cum să mă organizez. Mintea mea e în delir și inima mea în extaz.

Kiersten White m-a vrăjit cu îndemânarea ei scriitoricească. Lada Drăculea este un personaj incomparabil în literatura contemporană și nu se apropie de nimic din ce mi-a fost dat să citesc până acum. Desigur că ați auzit cu toții de Vlad Țepeș, ei bine, imaginați-vă că o ipostază feminină a acestuia este de 10 ori mai aprinsă, de 10 mai iscusită și de un milion de ori mai adorabilă.

Steaua ei norocoasă a apus în momentul în care a văzut lumina zilei, percepând ideea de a fi fată, un blestem. De mică Lada a fost sortită să lupte, la propriu, cu dinții pentru a se face respectată, în comparație cu fratele ei Radu, o ființă sensibilă și drăgălașă care m-a cucerit, şi cucereşte pe toată lumea fără să fie nici pe departe demnă de milă. Cei doi cresc împreună, dar oarecum separat, la Târgoviște cetatea de unde Vlad Drăculea conduce, sau cel puțin așa pare, întreaga Valahie. Cu un tată mereu ocupat, care nu se interesează de educația sau bunăstarea lor, o mamă mai tot timpul absentă, chiar și când este la fața locului și un frate prea fragil pentru lumea ce îl înconjoară, Lada înțelege de la o vârstă fragedă că este de datoria ei să preia frâiele și să conducă. Cruzimea, curajul nebunesc și disprețul sunt adjective care pălesc în comparație cu firea ei adevărată.

„Lada zâmbi și clătină din cap. Preceptorul îl lovi iar pe Radu.
Continuă să zâmbească, să își țină mâinile împreunate în poală, să-și păstreze cumpătul. Controlul însemna putere. Nimeni nu avea s-o facă să și-l piardă. Și, într-un final, preceptorul avea să își dea seama că ea o să-l lase să-l lovească pe Radu iar și iar și iar.

Și abia atunci Radu avea să fie în siguranță.”

Radu nu înțelege motivele asprimii Ladei, nu pune în balanță faptul că scopul scuză mijloacele și scopul ei este să lupte pentru ce-i al ei cu orice preț. Chiar și pentru el. Nici măcar eu n-am făcut asta la început, recunosc, dar pe parcursul lecturii am rămas surprinsă de cât de bine se îmbină ițele poveștii și cum totul capătă un sens mult mai profund.

De parcă faptul că nu sunt tratați aşa cum trebuie nu e de ajuns, cei doi ajung să fie oferiți ca şi garanție de propriul tată conducătorului imperiului otoman, Murad, care devine responsabil de creşterea şi educația lor, atunci cand Valahia este sub amenințare ungurească, moment în care imaginea perfect lustruită a Ladei despre tatăl său se sparge.

Netrebnicia Ladei nu poate fi stăpânită de niciun conducător, iernicer sau preceptor şi de niciun alt bărbat în general, întrucât ea refuză să se opună, considerându-i pe toți egali sau chiar inferiori. Luptele ei interioare nu rezonează şi în plan extern, pentru că ea ştie prețul pe care îl are conştiinciozitatea şi îl foloseşte doar în interes propriu.

Am fost extrem de încântată de apariția unui personaj, de transparența căruia am fost păcălită la început, care pune atât sarea cât şi piperul în toată povestea. Este vorba desigur despre Mehmed, cel de-al treilea fiu al sultanului. Circumstanțele în care cei doi se întâlnesc nu îi sunt favorabile Ladei, dar asta nu o opreşte să îl trateze în stilul caracteristic.

De-a lungul poveştii îi vedem pe cei trei, Lada, Radu şi Mehmed, crescând, învățând şi dezvoltându-se împreună. Relațiile dintre ei se complică, iar crize apar atunci când Mehmed află ca urmează să moşteneasca tronul Impreriului Otoman odată cu retragerea tatălui sau de pe tron. Lada ştie ce implică acest lucru, iar când viața prietenului său este pusă în pericol, ştie că ar face orice ca să îl protejeze, la fel cum ar face şi pentru fratele său.

„- Totuși fratele tău… Oamenii și-ar smulge inimile din piept pentru a crea un loc pentru el. Nu va fi niciodată nevoit să își murdărească mâinile. Huma își întinse mâinile alături de ale Ladei și zâmbi. Însă mâinile pătate de sânge sunt mâini care fac ce trebuie să fie făcut, spuse.”

Deciziie ei sunt tot timpul raționale, luate în cunoştință de cauză şi, deloc surprinzător, foarte folositoare. Desigur că, deşi îşi doreşte cu tot dinadinsul ca asta sa nu se întâmple, inima Ladei se face conştientă de cât de uşor devine influențată de prezența unui anumit moştenitor în jurul său.

Relația dintre Lada și Mehmed a fost un dans înflăcărat între doi vulturi. Îmi plac enorm toate tachinările lor, planurile ascunse pe care iscodesc şi cu câtă forță luptă ea luptă sa se țină departe de el, ceea ce îi aduce inevitabil mai aproape unul de celălalt.

Am rămas în ape învolburate la sfârşitul primului volum şi vă spun cu toată sinceritatea că este una dintre cele mai uimitoare cărți pe care am apucat să le citesc de când mă ştiu. Un mare rând de aplauze pentru scriitoare şi mii de mulțumiri editurii Leda care, la fel ca întotdeauna, face o treabă excelentă. I-am dat fără doar și poate 5 steluțe pe Goodreads și aștept volumul 2 cu sufletul la gură ♥

Urgia şi zorile – Renee Ahdieh

Încerc din răsputeri să mă abțin să nu urlu. Chiar încerc dar… aaaaa!!! Ce am făcut?!

Okay. Okay.

Okay.

Cartea asta… A FOST TARE.

Încerc de o jumătate de oră şi să mă stăpânesc şi să respir normal pentru că am fost efectiv într-o plimbare cu bilet doar dus până pe culmile cele mai îndepărtate ale extazului. Era atât de mult suspans şi mai erau atât de multe lucruri de aflat şi atât de puține pagini!

Plâng un pic în sinea mea pentru că eram sigură că o să îmi placă şi o să am de aşteptat ceva vreme ca să aflu finalul (duologiei). Dar nu-i nimic. Promit ca o să am răbdare şi o să iau volumul al doilea de cum apare în librării, la fel cum am procedat şi cu acesta.

Recunosc, pe la orele amiezii când am pus mâna pe ea am fost un pic reticentă. Poate a fost de vină faptul că nu m-am concentrat 100% în primele pagini şi eram sigură că o să îmi caut o zi în care o să am mai multă răbdare. Ha, ha, jokes on me. Cartea m-a prins în vrăjile-i fermecate şi m-a ţinut  atât de strâns, că atunci când mi-am dat seama, cerul se întunecase şi toată lumea la mine în casă dormea de ceva timp. Nu m-am oprit nici când trecusem de miezul nopţii pentru că, ei bine, eu nu desluşisem misterul din miezul poveştii.

Avem relatarea clasică a celor 1001 şi una de nopți, transpusă într-o abordare inovativă şi provocatoare.

„Revărsarea zorilor nu avea deloc să le surâdă.”

,,O sută de vieți în schimbul celei pe care ai curmat‑o. O viață luată la fiecare ivire a zorilor. De vei da greș, fie și o singură dată, îți voi răpi tot ce‑ți dorești. Îți voi răpi și orașul.
Și voi curma alte mii și mii de vieți.”

Khalid este califul Khorasan care la doar 18 ani îşi conduce regatul sub însemnul terorii. În fiecare seară el curmă viața unei mirese de-ale sale cu o fâşie de mătase, fără ca nimeni să îi cunoască cu adevărat motivele şi fără ca cineva să pună, pe faţă, întrebări. Când prietena ei cea mai bună ajunge să îi cadă victimă acestui monstru înspăimântător Şeherezada se oferă să îi devină soţie şi să îl facă să plătească pentru toate crimele sângeroase pe care le lasă în urmă şi toată durerea pe care a pricinuit-o familiilor acestora.

„Voi apuca să văd cum soarele apune şi mâine. Nu am voie să fac greşeli. Jur că voi apuca să văd cât mai multe apusuri de soare.
Şi te voi ucide.
Cu mâinile mele.”

Şazi nu seamănă câtuşi de puţin cu ceea ce califul a mai întâlnit până acum. E mândră, orgolioasă, deschisă la minte, sprintenă şi deşi el îşi imaginează că poate s-o citească ca pe o carte deschisă, se înşală amarnic. S-a oferit de bună voie să îi devină soţie, ceea ce ştiu amândoi că e sinucidere curată. Lucrul care, cred eu, îl intrigă pe calif şi îl face să îşi dorească o explicaţie. Prin talentele sale oratorice, Şazi îl convinge pe Khalid, fără să implore sau să se înjosească în faţa lui, să îi mai ofere un răsărit de soare. Iar el acceptă. 

Cred că acesta fost momentul în care am uitat complet de mine şi am vrut să descopăr tot mai mult DE CE. De ce o lasă Khalid pe Şazi să trăiască? Şi am înţeles citind mai departe, că nimic nu este ceea ce pare. Că trebuie să laşi presupunerile deoparte şi să ţii pasul cu acţiunea ce se fluidizează într-un ritm alert. Că sunt forţe din exterior ce împiedică armonia în regatul Khorasan. Că sufletele tinere nu pot sta mult timp departe, însetate de iubire.

Şazi şi Khalid, sunt suflete pereche, ce îşi găsesc alinarea unul în celălalt. Dar Şazi se luptă cu dorinţa de răzbunare şi sentimentele care o sfârşesc, iar Khalid se luptă cu un secret blestemat şi dorinţa de a spune tot adevărul. Deşi cei doi nu o văd, sunt imaginea în oglindă a celuilalt.

„- Îmi pare nespus de rău că te-am rănit, îi spuse Şeherezada, cu ochi strălucitori.
Khalid îşi strecură mâna pe sub părul ei, poposind pe ceafă şi îşi rezemă bărbia de creştetul ei.
  – Şi mie, joonam, îi răspunse el, în şoaptă. Tare, tare rău.”

Nu există cuvinte ca să vă spun cât de mult o ador. Mi-a depăşit aşteptările cu un milion la sută. Lumea magică creionată de Renee Ahdieh, personajele secundare piperate, situaţiile limită, acţiunea, suspansul şi relaţia bine structurată dintre cei doi protagonişti sunt elementele care fac cu siguranţă această carte să fie o operă de artă.

„- Califul din Khorasan se plimbă singur prin grădini când nici nu s-a crăpat bine de ziuă, îi răspunde Despina, zâmbind. Şi se întoarce cu un singur trandafir, continuă ea, arătându-i floarea de pe taburet. Cred că motivul se înţelege de la sine.” 

Pare că fiecare dialog a fost gândit şi scris cu naturaleţe, iar limbajul personajelor e formidabil şi perspicace. Fiecare rând îşi atinge scopul. Unele sensibilizează cititorul altele îi fac inima să îi sară din piept (ca şi mie de altfel). Cel mai mult am apreciat armonia dintre elementele poveştii de dragoste cu cea ale problemelor din exterior.

Pentru că nu este vorba numai despre dragoste aici. Ci şi despre lupta pentru putere şi curajul de a-ţi înfrunta destinul.

Şi lui Nikki i-a plăcut 🙂

Urgia şi zorile merită fără doar şi poate nota cinci din cinci, pentru că anul ăsta este cartea care mi-a plăcut cel mai mult! V-o recomand din toată inima şi vă aştept cu drag impresiile.

20160713_142333

Kisses, xo

PS: iubesc trailerul ăsta!