Vocea lui Archer – Mia Sheridan

Of Doamne, inima mea e făcută scrum.

Am mai auzit şi în alte contexte de scriitoarea Mia Sheridan, bloggerii mei favoriți din străinătate idolatrizează, dar dat fiind faptul că nu a fost tradusă (până acum) şi la noi şi fiindcă am peste 30 de cărți necitite în bibliotecă, nu m-am convins să îi cumpăr cărțile în limba engleză.

Totuşi, vocea lui Archer a fost negreşit una dintre lecturile mele favorite vara asta. Trebuie să ştiți că subiectele abordate atât de partea lui Bree, cât şi față de Archer sunt foarte dramatice şi extrem de sensibile. Dacă încă nu v-am speriat atunci luați o cutie mare de şervețele şi pregătiți-vă sufleteşte pentru că veți plânge de mama focului.

Bree soseşte într-un mic orăşel din statul Maine, doar cu o sacoşă de haine, maşina şi cățeluşa ei sperând cu tărie că această mutare o să o ajute să treacă mai uşor peste moartea devastatoare a tatălui său. Îşi lasă în urmă toți prietenii, munca de-o viață a tatălui său – chiar dacă asta nu e neapărat o alegere – practic, toată existența sa. 

Greşelile din trecut şi alegerile celorlalți, l-au transformat pe Archer Hale într-o epavă de proporții astronomice. Lumea se fereşte de el şi el se fereşte de lume. Toată existența lui se rezumă la casa pe care a moştenit-o de la unchiul său şi la grădinărit. A învățat sa facă totul de unul singur, citind, lucru pentru care n-ai cum să nu îl îndrăgeşti. 

Prima lor întâlnire m-a speriat şi m-a încântat deopotrivă. Atitudinea lui Archer, la început, a fost greu de înțeles pentru mine, dar pe parcursul poveştii, ni se dezvăluie detalii din trecutul său, care te fac să înțelegi de ce prietenia este un lucru care pentru el nu există. 

Perseverența lui Bree şi încăpațânarea ei au ținut totul la suprafață între ei, şi am adorat faptul că este printre puținele dăți când fata ține mai tare cu dinții de relație decât o face el. Ador să văd că nu numai băiatul trebuie sa tragă ca lucrurile să meargă bine. 

Toate ca toate, sunt o mulțime de secrete şi misterul predomină constant de-a lungul poveştii. Chiar dacă de unele lucruri mi-am dat seama mai repede decât mi-au fost dezvăluite, au fost şi altele care m-au lăsat cu gura căscată şi m-au făcut să mă imbujorez sau să mă smiorcăi. Cartea asta clar e un carusel de evenimente. Nu aveți cum să vă plictisiți. 

Din cauza limbajului foarte explicit n-aş recomanda lectura celor mai timizi, dar cu siguranță povestea merită citită cu vârf şi îndesat. 

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads şi aştept cu nerăbdare să mai citesc şi alte creații ale Miei, fiindcă stilul ei profund şi simpatic, in acelaşi timp, m-a cucerit. 

Tag: Mid-year book freak out

Nadia de la The cemetery of books a fost o draguță și m-a invitat și pe mine să fac acest tag super drăguț și deși am trecut de ceva vreme de jumătatea anului nu aveam cum să nu accept.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în această parte a anului 2017?

Am o grămadă de favorite anul ăsta, pentru că toate editurile m-au surprins plăcut cu o mulțime de lansări care mai de care mai interesante. Totuși până acum Love&Gelato de Jenna Evans Welch este cu siguranță prima în top.

2. Cea mai bună continuare a unei cărți citite în 2017?

Am citit și iubit cu ardoare seria Alegerea de Kiera Cass și pot să spun că e una dintre cele mai fantastice și magice serii pe care am avut șansa să le citesc.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Abia aștept să găsesc răbdarea și timpul necesar să mă apuc de Trei coroane întunecate de Kendare Blake, am auzit numai de bine despre ea, iar coperta e fantastică.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului?

Abia aștept ca scriitoarea Colleen Hoover să lanseze în octombrie cartea „Without Meritfiindcă o aștept încă de anul trecut.

5. Cea mai mare dezamăgire?

Aerul pasiunii de Brittany C. Cherry a fost o carte atât de aclamată, atât la noi cât și în străinătate, dar pentru mine pur și simplu nu a funcționat. Am încercat să trec peste cruzimea lui Tristan, dar la un momentdat am decis să renunț pur și simplu, fiindcă doar mă chinuiam să trec paginile.

6. Cea mai mare surpriză?

Aici cu siguranță o să pun pe listă cartea lui Kiersten White – Și mă întunec. A fost cu certitudine una dintre surprizele cele mai mari și cele mai plăcute în materie de cărți anul ăsta.

7. Noul autor preferat (debutant sau nou pentru tine)?

Mia Sheridan se numără printre noii mei autori favoriți și sunt foarte nerăbdătoare pentru o nouă apariție din partea ei și la noi.

8. Cel mai nou crush pe un personaj?

Oliver din Everything, everything de Nicola Yoon, asta probabil fiindcă e printre ultimele cărți citite și eu am tot timpul crush-uri pe personajele masculine, care se schimbă constant.

9. Cel mai nou personaj preferat?

Lada Drăculea din Și mă întunec, nu numai pentru că e una dintre cărțile mele preferate de anul ăsta, dar și din cauza caracterului ei neîmblânzit și reacților neașteptate pe care le are față situațiile în care este pusă.

10. O carte care te-a făcut să plângi?

Nu prea plâng când vine vorba de cărți, în cel mai rău caz doar mă întristez foarte tare, iar Vocea lui Archer a fost printre cele mai sensibile și melancolice lecturi care mi-au ajuns pe mână.

11. O carte care te-a făcut fericită?

Asta e o întrebare capcană. Toate cărțile mă fac fericită. Probabil as merge ca exemplu cu Love&Gelato.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ați văzut-o anul ăsta?

Am văzut ecranizarea după Fallen de Lauren Kate şi n-aş zice că e cea mai bună, dar a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult.

13. Recenzia preferată scrisă până acum?

Pffff, greu de ales. Pun foarte mult suflet în toate recenziile pe care le fac, deci nu am o favorită.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul acesta?

Am primit ediția US de la Maybe Someday de Colleen Hoover care e scriitoarea mea favorită.

15. Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?

În capul listei se află cu siguranță Trei coroane întunecate şi Blestemul câştigătorului.

Mulțumesc din suflet pentru acest tag şi vă provoc şi pe voi să luați parte la el. ❤

Pupici,

Anita.

Everything everything – Nicola Yoon

Cartea asta nu mi-a greşit cu nimic, practic nici nu avea cum, în aceeaşi măsură nici nu m-a impresionat peste normă.

Toate discuțiile din jurul ei nu mi-au alimentat dorința de a o citi, dar fiindcă o aveam acasă şi am prins câteva ore libere am vrut să împărtăsesc şi cu voi opinia mea onestă despre ea.

Maddy e o tipă super drăguță şi am ştiut că o să îmi placă de ea încă din primele pagini. Nu e ceva foarte întâlnit să dai peste un personaj care pare că îți înțelege obsesia pentru cărți şi mi-a intrat direct la suflet. Povestea ei este pe cât de tristă pe atât de puțin credibilă, însă trebuie să recunosc că mare parte din acțiune a salvat cartea de la dezastru.

Lucrurile sunt destul de simple și se desfășoară într-o monotonie constantă pentru ea: stă toată ziua acasă, nu cunoaște prea multă lume personal și citește foarte, foarte mult. Apreciez enorm, oricum, dăruirea sa și maturitatea cu care își tratează diagnosticul. Înțelege că în situația în care e, să o ia razna, ca și majoritatea adolescenților, nu e o opțiune viabilă.

Dar ce fel de viață este aceea pe care nu o trăiești cu adevărat?

Când Oliver se mută alături este de-a dreptul imposibil să nu ne gândim că o scânteie se va aprinde între ei doi. Mi-e teribil de drag de Olly, de modul drăguț și „sexy” în care se prezintă și de faptul că înțelege și nu pune la îndoială situația delicată în care se află Madeline.

Maddy observă şi înțelege că nici viața pe care o duce vecinul ei nu este roz, întrucât tatăl lui este alcoolic, iar mama sa prea speriată ca să facă ceva. Certurile sunt la ordinea zilei în familia lui, iar singurul mod în care el evadează par să fie conversațiile de pe mail pe care le are cu ea. 

Nu credeam că o să îmi placă atât de mult capitolele scurte şi modul ordonat în care se sare de la una la alta. Am adorat în aceeaşi măsură şi desenele amuzante ale lui Maddy despre anumite situații în care se regăseşte cu Olly. Întâlnirile pe ascuns, relativ ascuns, pentru că asistenta ei ştie totul, m-au emoționat tare mult şi m-au umplut de speranță. Oliver este un adevărat gentleman deşi nu recunoaşte, pentru că respectul lui, față de Maddy şi de boala ei, pare magie curată. 

A fost cam dusă la extrem ideea conform căreia dragostea vindecă totul şi deşi i-am înțeles motivele lui Maddy, pentru că nu s-a mai îndrăgostit niciodată, asta nu înseamnă că sunt şi de acord cu ele. Pare o fată deşteaptă şi cu simț practic, genul de persoană cu care aş vrea să leg o prietenie, de aceea nu am înțeles răzvrătirea ei aşa de rapidă. Mi s-a părut că el nu o influențează cu nimic, toate alegerile i-au aparținut. 

Am fost plimbată într-un carusel, pentru că unele scene îmi plăceau la nebunie, altele mi-au părut de-a dreptul puerile. 

Pentru cei care au citit cartea, ştiu că punctul culminant n-a fost chiar atât de culminant, şi mi s-a parut de-a dreptul sec, trântit cu scopul să impresioneze, dar nu suficient de credibil şi de „prelucrat”. Mă opresc aici ca să nu vă umplu de spoilere. 

Simplitatea poveştii şi stilul de scris al autoarei m-au făcut să o ador. Drama prefăcută şi imposibilitatea unor scene din final, mai puțin. Toate ca toate, a fost o carte foarte drăguță, mi-a dat o stare de bine şi m-a ținut în priză. Se citeşte repede şi o să vă placă cu siguranță, dacă nu sunteți foarte pretențioşi cu romanele YA. 

Eu i-am dat 4.5 steluțe pe Goodreads, deşi dacă mă gândesc mai bine poate i-aş fi dat doar 4 🕊🕊🕊🕊

Să aveți o zi superbă! 

 

Marea călătorie a lui Amy și Roger – Morgan Matson

Încep prin a vă spune că n-am mai pățit de mult timp să citesc o carte YA la care să stau să citesc aproape o săptămână. Cartea lui Morgan Matson a fost cu siguranță una dintre lecturile acelea care merg perfect cu o scurtă vacanță, ca să te poți concetra bine pe ea. Dacă nu v-ați planificat nicio călatorie în luna iulie, atunci cu siguranță trebuie să treceți pe listă această carte şi veți ajunge negreşit într-una. 

Regulile erau simple: mama ei a planificat traseul, a lăsat suficienți bani de cheltuială pe cardul de credit, a făcut rezervările la hoteluri şi s-a asigurat că în 4 zile Amy o să ajungă cu bine în noul ei oraş, unde vor începe împreună o nouă viață după moartea tatălui său. 

Dar Amy nu vrea să conducă, iar singura opțiune e ca fiul unei prietene de-a mamei sale să îi fie companion şi şofer. Amy nu se aştepta sub nicio formă ca Roger să fie şi draguț şi simpatic, poate chiar şi atrăgator. Şi oricât de tare ar vrea, este evident că nu poate să ignore aceste lucruri. Micul şi plictisitorul lor traseu devine o aventură de proporții neaşteptate când se abat de la drum, Amy întrerupe legătura cu mama sa şi cei doi o transformă într-o călătorie amuzantă, sentimentală şi de reîmprospătare psihică.

Inima şi gânditul excesiv nu o lasă pe Amy să treacă peste decesul tatălui său, iar mintea şi frustrarea nu îl lasă pe Roger să treacă peste despărțirea de fosta sa prietenă. Niciunul dintre ei nu este deschis spre ceea ce urmează sa se întâmple, dar când ajungi să fie prea târziu, nu se mai pot abate de la drum. 

Personal speram la lucruri mai amuzante, petreceri nebuneşti şi o atmosferă relaxantă de vară, în stilul cărții Love and Gelato. În schimb aici lucrurile mi s-au părut puțin cam apăsătoare şi totul se mişca foarte greu. Sentimentele contradictorii ale lui Roger, amintirile şi alternarea cu evenimente din trecut ale lui Amy m-au obosit la maxim. 

Nu a existat neapărat vreun eveniment neplăcut, dar am pornit de la premisa că o să mă distrez. În schimb drama şi tot misterul din jurul celor doi a ajuns să fie prea mult pentru mine şi m-au făcut să vreau chiar să abandonez cartea. Mi-am dat seama care era secretul lui Amy încă de la început, iar insistența lui Roger asupra fostei sale a luat din farmecul poveştii. 

Dacă nu vă plac cărțile sentimentale şi cu suspans prea îndelungat atunci n-o să meargă pentru voi. Nu pot să zic că a mișcat ceva în mine sau că mi-a zguduit lumea, dar pentru o lectură de vacanță este acceptabilă. Ce am apreciat cel mai mult şi probabil singurul lucru pentru care am renunțat, au fost imaginile foarte drăguțe cu locurile prezentate şi paginile de jurnal ale ei. 

I-am dat 3,5 pe Goodreads deşi mi-ar fi plăcut să îi pot oferi mai mult. 

Flower – Elizabeth Craft & Shea Olsen

Nu cred că am avut ocazia să mai citesc până acum (cel puțin nu îmi amintesc în momentul acesta) o carte scrisă în colaborare şi în care ideile autorilor să se plieze atât de bine între ele. Flower nu numai că a fost o surpriză extraordinar de plăcută, dar m-a scos dintr-un reading slump lung cât o zi de post.

V-am mai spus că Epica este una dintre editurile mele favorite? Ei, dacă n-am menționat de cel puțin 10 ori lucrul ăsta în ultimele mele postări atunci să îmi fie ruşine. Încerc din răsputeri să nu plec cu nicio aşteptare când mă apuc de o carte şi m-am bucurat enorm de faptul că Flower s-a numărat printre lecturile despre care n-am avut altă informație în afară de titlu şi scurta descriere de pe site.

Charlotte este o tipă adorabilă; lucrează într-un magazin de flori, învață din răsputeri, ca să nu calce pe urmele mamei sale şi este mereu condusă de vocea rațiunii. Ocupată mereu cu munca şi orele suplimentare de la şcoală, la care adăugăm faptul ca evită cu meticulozitate orice interacțiune cu băieții, viața ei personală este egală cu 0. Dar lucrurile iau o turnură mai puțin aşteptată când se trezeşte într-o seară în magazin, cu puțin înaintea închiderii cu mai puțin sfiosul Tate. 

Impresionat de lipsa ei de interes față de el, Tate ajunge să întoarcă moneda în favoarea lui prin inteligența de care da dovadă, cand o face pe Charlotte să fie ea care aşteaptă cu nerăbdare să se întâlnească cu el. Faptul că o tratează cu respect, dar în cele din urmă ajunge s-o lase cu ochii în soare, într-un mod relativ pozitiv, m-a amuzat şi mi-a dat tot felul de reacții idioate, în care am râs şi am implorat eu însămi ca el să apară mai des în peisaj.

Încet, încet, deşi obişnuită sa îşi impună tot felul de restricții, Charlotte ajunge să cadă în mrejele lui şi să accepte o întâlnire cu el. Precum probabil deja v-ați dat seama, niciodată lucrurile nu sunt aşa cum par, iar sub învelişul misterios Tate este este o persoană foarte dulce. Dar din păcate are şi el demonii lui.

Am ajuns la un momentdat să fiu de părere că sunt nişte probleme psihice acolo la mijoc, să îmi fie cu iertare, n-a fost deloc aşa.

Au fost o mulțime de situații în care mi-am pus mâinile în cap şi îmi venea să intru în carte şi să ii dau şi pe ei, deasemenea, cap în cap. Pentru că nu mi s-a parut corect să îmi dea speranțe şi să mi le frângă aşa de uşor. Încăpățânarea lui Charlotte şi modul în care Tate o atrăgea doar ca s-o respingă fără niciun motiv aparent m-au bulversat de-a dreptul.

Vă asigur că nu ştiu cum s-au jucat atât de bine cu psihologia personajelor, dar autoarele au reuşit să ma convingă de faptul că am în față două persoane reale, cu probleme reale, cu o iubire reală care îi uneşte şi eventual îi aduce din nou şi din nou împreună.

Atmosfera este foarte „light” în carte, se citeşte uşor, deşi cele 300 de pagini m-au intimidat puțin la inceput. Ştiu că pare multa informație dar vă asigur că nu aveți aici nici 30% din tot ce se întâmplă.

Dacă ar fi să vă dau un exemplu aş spune că Flower seamănă în anumite aspecte cu Distanța dintre noi de Kasie West şi Love & Gelato a lui Jenna Evans Welch, care mi-au plăcut la fel de mult şi care sunt lecturi extraordinar de potrivite cu perioada aceasta de vară. Recomandarea mea? Luați-vă o limonada rece şi savurați această lectura cât mai repede posibil. O să vă îndrăgostiți de aventurile celor doi în Los Angeles, fuga de acasă pe furiş până în New York şi o plimbare de revenire până în frumoasa Italie.

Clar pentru mine a fost o lectură de 5 floricele 🌸🌸🌸🌸🌸.

Și mă întunec – Kiersten White

 

M-am gândit îndelung cum aș putea să încep această recenzie, nu pentru că mi-am ieșit din mână ci pentru că sunt atâtea sentimente care mă străbat încât nu știu cum să mă organizez. Mintea mea e în delir și inima mea în extaz.

Kiersten White m-a vrăjit cu îndemânarea ei scriitoricească. Lada Drăculea este un personaj incomparabil în literatura contemporană și nu se apropie de nimic din ce mi-a fost dat să citesc până acum. Desigur că ați auzit cu toții de Vlad Țepeș, ei bine, imaginați-vă că o ipostază feminină a acestuia este de 10 ori mai aprinsă, de 10 mai iscusită și de un milion de ori mai adorabilă.

Steaua ei norocoasă a apus în momentul în care a văzut lumina zilei, percepând ideea de a fi fată, un blestem. De mică Lada a fost sortită să lupte, la propriu, cu dinții pentru a se face respectată, în comparație cu fratele ei Radu, o ființă sensibilă și drăgălașă care m-a cucerit, şi cucereşte pe toată lumea fără să fie nici pe departe demnă de milă. Cei doi cresc împreună, dar oarecum separat, la Târgoviște cetatea de unde Vlad Drăculea conduce, sau cel puțin așa pare, întreaga Valahie. Cu un tată mereu ocupat, care nu se interesează de educația sau bunăstarea lor, o mamă mai tot timpul absentă, chiar și când este la fața locului și un frate prea fragil pentru lumea ce îl înconjoară, Lada înțelege de la o vârstă fragedă că este de datoria ei să preia frâiele și să conducă. Cruzimea, curajul nebunesc și disprețul sunt adjective care pălesc în comparație cu firea ei adevărată.

„Lada zâmbi și clătină din cap. Preceptorul îl lovi iar pe Radu.
Continuă să zâmbească, să își țină mâinile împreunate în poală, să-și păstreze cumpătul. Controlul însemna putere. Nimeni nu avea s-o facă să și-l piardă. Și, într-un final, preceptorul avea să își dea seama că ea o să-l lase să-l lovească pe Radu iar și iar și iar.

Și abia atunci Radu avea să fie în siguranță.”

Radu nu înțelege motivele asprimii Ladei, nu pune în balanță faptul că scopul scuză mijloacele și scopul ei este să lupte pentru ce-i al ei cu orice preț. Chiar și pentru el. Nici măcar eu n-am făcut asta la început, recunosc, dar pe parcursul lecturii am rămas surprinsă de cât de bine se îmbină ițele poveștii și cum totul capătă un sens mult mai profund.

De parcă faptul că nu sunt tratați aşa cum trebuie nu e de ajuns, cei doi ajung să fie oferiți ca şi garanție de propriul tată conducătorului imperiului otoman, Murad, care devine responsabil de creşterea şi educația lor, atunci cand Valahia este sub amenințare ungurească, moment în care imaginea perfect lustruită a Ladei despre tatăl său se sparge.

Netrebnicia Ladei nu poate fi stăpânită de niciun conducător, iernicer sau preceptor şi de niciun alt bărbat în general, întrucât ea refuză să se opună, considerându-i pe toți egali sau chiar inferiori. Luptele ei interioare nu rezonează şi în plan extern, pentru că ea ştie prețul pe care îl are conştiinciozitatea şi îl foloseşte doar în interes propriu.

Am fost extrem de încântată de apariția unui personaj, de transparența căruia am fost păcălită la început, care pune atât sarea cât şi piperul în toată povestea. Este vorba desigur despre Mehmed, cel de-al treilea fiu al sultanului. Circumstanțele în care cei doi se întâlnesc nu îi sunt favorabile Ladei, dar asta nu o opreşte să îl trateze în stilul caracteristic.

De-a lungul poveştii îi vedem pe cei trei, Lada, Radu şi Mehmed, crescând, învățând şi dezvoltându-se împreună. Relațiile dintre ei se complică, iar crize apar atunci când Mehmed află ca urmează să moşteneasca tronul Impreriului Otoman odată cu retragerea tatălui sau de pe tron. Lada ştie ce implică acest lucru, iar când viața prietenului său este pusă în pericol, ştie că ar face orice ca să îl protejeze, la fel cum ar face şi pentru fratele său.

„- Totuși fratele tău… Oamenii și-ar smulge inimile din piept pentru a crea un loc pentru el. Nu va fi niciodată nevoit să își murdărească mâinile. Huma își întinse mâinile alături de ale Ladei și zâmbi. Însă mâinile pătate de sânge sunt mâini care fac ce trebuie să fie făcut, spuse.”

Deciziie ei sunt tot timpul raționale, luate în cunoştință de cauză şi, deloc surprinzător, foarte folositoare. Desigur că, deşi îşi doreşte cu tot dinadinsul ca asta sa nu se întâmple, inima Ladei se face conştientă de cât de uşor devine influențată de prezența unui anumit moştenitor în jurul său.

Relația dintre Lada și Mehmed a fost un dans înflăcărat între doi vulturi. Îmi plac enorm toate tachinările lor, planurile ascunse pe care iscodesc şi cu câtă forță luptă ea luptă sa se țină departe de el, ceea ce îi aduce inevitabil mai aproape unul de celălalt.

Am rămas în ape învolburate la sfârşitul primului volum şi vă spun cu toată sinceritatea că este una dintre cele mai uimitoare cărți pe care am apucat să le citesc de când mă ştiu. Un mare rând de aplauze pentru scriitoare şi mii de mulțumiri editurii Leda care, la fel ca întotdeauna, face o treabă excelentă. I-am dat fără doar și poate 5 steluțe pe Goodreads și aștept volumul 2 cu sufletul la gură ♥

O mie de nopți – E.K. Johnston

Aproape că am uitat cât de bine mă face să mă simt când termin o carte dintr-o singură „mișcare”. M-am pus acum câteva seri pe treabă după un reading slump de… cred că cel puțin 2 luni și mă bucur tare mult că n-am fost dezamăgită. Cartea pe care am ales-o zace în biblioteca mea de anul trecut și de câte ori îmi băgam nasul în bibliotecă o vedeam acolo așteptând s-o iau și s-o devorez. Am adunat atât de mult stres în ultima vreme încât numai o carte magică, atât la propriu cât și la figurat, mă putea scoate din stare aceea.

E.K. Johnston aduce în fața cititorilor o reinterpretare a uneia dintre poveștile cele mai iubite de mine de-a lungul vremii – O mie și una de nopți. Cu vremea rea de afară și o cană de ceai, vă spun sincer, totul a mers ca uns.

Mi-a făcut nemaipomenit de bine să mă plimb cu picioarele goale prin deșert alături de eroina fără nume a cărții, să stau în cort și să torc lână povestind cu o soră cu care să am o legătură mai mult decât de sânge, și anume una spirituală. Motivul pentru care m-am identificat atât de bine cu personajul este măiestria cu care autoarea țese pânzele acestei povești și te transpune în locuri inimaginabile, aruncându-te direct în mijlocul acțiunii.

Liniștea sătucului lor este distrusă de regele Lo-Melkhiin care își caută o nouă victimă printre fecioare, iar ca să își salveze sora pentru care și-ar da viața, protagonista se sacrifică pe sine și se oferă ca tribut. Intrigat de nebunia ei, pentru că amândoi știu că ea va ajunge mai devreme sau mai târziu în ghearele morții, regele o acceptă ca soție și o ia cu el la palat.

Desigur că nu este cazul să se lase distrasă de frumusețea locului și de modul în care este tratată. Unii se tem de ea, alții o respectă pentru că încearcă să nu se lase intimidată de faptul că nu mai are mult de trăit. Ea știe mai bine decât oricine că să lase garda jos și numai pentru puțin timp poate însemna oricând sfârșitul și nu așteaptă moartea să vină după ea. Știe că îi va fi greu, dar nimic nu este imposibil.

Povestea clasică nu își urmărește cursul, căci eroina rezistă cu stoicism și își impresionează deopotrivă regele și cititorii. Nici familia ei nu se lasă mai prejos, întrucât avem parte de-o întreagă aventură în deșert și suntem învățați că la limita dintre bine și rău stă doar dragostea adevărată.

Similară cu ea, veți găsi probabil și cartea lui Renee Ahdieh Urgia și zorile pe care v-o recomand cu drag, dar nu vă lăsați păcăliți de aparențe, pentru că nu sunt nici pe departe identice.

Vă invit cu plăcere să lecturați această creație feerică și aștept cu nerăbdare ca volumul doi să apară și la noi.

Nota mea pentru carte este 4 din 5.