Hygge & Lykke – Studiu despre fericire

Hygge este un concept danez deosebit, de care am auzit abia anul trecut când mi-am achiziționat primul volum din seria Mica enciclopedie Hygge a lui Meik Wiking; lucru care mi-a oferit de altfel, șansa să arunc o ocheadă traiului locuitorilor din Danemarca și să fur și pentru mine câteva sfaturi despre cum să îmi îmbunătățesc stilul de viață.

Ce este fericirea? Personal, găsesc această întrebare a fi anevoioasă și întotdeauna răspunsul va fi unul diferit, depinzând de nevoile subiectului la momentul respectiv. Știți că v-am provocat pe pagina de Instagram a blogului să îmi răspundeți la o întrebare asemănătoare, iar mulți dintre voi ați surprins în mod evident o mulțime dintre deprinderile Hygge.

Să vă explic, pentru danezi, ea se clasifică ca fiind o stare de bine permanentă. Nu există o traducere exactă a cuvântului, dar eu tind să îl asociez mai degrabă cu locuri, fapte și oameni, decât cu un termen abstract și, în esență, pe asta se și bazează. Lykke înseamnă pur și simplu fericire, iar ambele cărți urmăresc același format si aceleași idei.

Trebuie să apreciem cel mai mult momentele în care suntem alături de cei dragi, mesele și serile pe care le petrecem în familie. Să ne cultivăm pasiunile în detrimentul muncii peste program și să învățăm cand sa punem punct. Sa nu lăsăm persoanele toxice să interfereze cu starea noastră de spirit si să îi ajutăm fără tragere de inima pe cei care au nevoie de ajutor.

Cele două cărți ne îndeamnă să fim mai atenți si mai iubitori față de noi, dar sub nici o formă egoiști. Sunt pline de poze și exemple cu lucrușoare care ne pot schimba instant atitudinea mohorâtă, ca de exemplu o plimbare cu bicicleta (dacă vremea permite) sau un pulover de lană cu un model simpatic. Lumânările sunt nelipsite, la fel ca și citatele, studiile si dovada științifică că nu avem nevoie de foarte multe ca sa fim mulțumiți.

Mi-au plăcut la nebunie micile sfaturi și recomandările, de aceea nu e de mirare că am terminat de citit totul în 2 nopți. Mi-aș fi dorit să nu fi citit primul volum doar pe jumătate și să ma reapuc abia săptămâna asta de el. Indiferent de genul de cărți de care sunteți pasionați Hygge si Lykke nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă.

Luați o cana mare de ceai, aprindeți o lumânare și relaxați-vă. Sunteți pe cale sa fiți transpuși în cea mai liniștitoare atmosferă, să vă bucurați de cele mai gustoase mâncăruri si să învățați importanța lucrurilor mici.

Am oferit ambelor carti 5 steluțe din 5, fiindcă sunt prea simpatice ca să n-o fac. Sper să va placă si voua la fel de mult. 😘💗

Anunțuri

Fericiți pentru totdeauna? – Taylor Jenkins Reid

În materie de cărți, pot spune cu mare drag că am terminat anul 2017 într-un mod absolut fantastic. „Fericiți pentru totdeauna?” m-a cucerit și m-a făcut să înțeleg un pic mai bine cât de întortocheat este acest drum al dragostei pe care toți pășim la un moment dat.

Lauren și Ryan sunt împreună de un deceniu, dar cumva, cândva, în mijlocul relației lor a apărut o mică crăpătură. În prezent, deși locuiesc în aceeași casă, împart aceleași obiceiuri și păstrează aceleași tradiții, nimic nu pare să mai meargă între ei, iar mica crăpătură a ajuns să fie o prăpastie. De la cele mai banale greșeli, apar cele mai îngrozitoare certuri, iar niciunul dintre ei nu se fac vinovați de acestea.

Astfel, cei doi ajung la cea mai simplă concluzie: trebuie să se separe. Însă e bine de reținut, faptul că Lauren și Ryan, deși ajunși în cumpănă, tratează decizia cu maturitate, și nu o iau cu scopul de a se despărți pentru totdeauna, ci mai degrabă despre a învăța cum să trăiască unul cu celălalt, fiindcă încă mai există o scânteie de iubire între ei.

Lauren este cea care relatează întreaga poveste, și mi-a făcut bine să văd că nu e în totalitate subiectivă. Mi-a fost dovedit constant că atât ea, cât și Ryan sunt responsabili pentru fiecare decizie pe care o iau.

Primele luni sunt teribil de grele pentru Lauren, fiindcă orice face îi amintește de Ryan. Restaurantele care îi plac, locurile pe care le vizitează, toate sunt săgeți trimise direct în sufletul ei. Îmi plac la nebunie personajele secundare: familia lui Lauren, în special sora ei mai mică, colega ei de la birou Mila, fiindcă cu toții încearcă să facă această perioadă de tranziție mai ușoară pentru ea. În același timp, momentele petrecute alături de cei apropiați o fac mai altruistă și mai înțelegătoare.

Ușor, ușor, începe să se obișnuiască cu absența soțului său, iar nopțile sunt mai liniștite, zilele nu mai trec atât de greu și starea ei de spirit se îmbunătățește. Caruselul de emoții prin care a trecut, nu mai are atât de mult avânt.

Idea cărții m-a speriat la început, nu am avut încredere deloc că o să ajung să îi ofer 5 steluțe, dar mă bucur că mi-a fost dovedit contrariul. Nu totul în lumea asta se rezumă la a fi îndrăgostit lulea și a suspina zi și noapte înnebunit de amor. Familia, prietenii, relațiile pe care le creăm cu oamenii din jur, acestea contează cu adevărat.

Personal, sunt convinsă de faptul că fericirea e un concept greu de definit, fiindcă nu putem fi altcumva decât subiectivi în acest sens. Cartea asta m-a făcut să îmi pun niște întrebări, iar din perspectiva mea și-a făcut excelent treaba.

Sper din suflet să apucați să o citiți și voi, iar pentru că mi-a plăcut atât de mult, aveți șansa să câștigați și voi un exemplar oferit de editura Leda. Pentru mai multe detalii, mergeți pe pagina mea de instagram @reading.bird și verificați detaliile concursului (CLICK AICI).

Vă pup și vă urez un 2018 minunat ♥

 

 

Cruzimea – Scott Bergstrom

Cum v-am spus și pe instagram, am fost într-un reading slump o perioadă și după ce am verificat, am realizat că n-am mai postat o recenzie de aproape două luni.

Sentimentele mele cu privire la acestă carte sunt puțin amestecate. Sunt părți care mi-au plăcut enorm și părți care mi-au lăsat un gust amar. Aș vrea să încep cu coperta, care pe mine m-a lăsat cu gura căscată. Este absolut superbă și se potrivește de minune cu acțiunea. Doar că acțiunea n-a fost chiar pe gustul meu. Este complicat să scrii din perspectiva unei adolescente, când autorul este un bărbat în toată firea, iar asta se vede în modul în care cartea e structurată. Încearcă să ne ofere atât detalii din ce se întâmplă în exterior, cât și să completeze și cu sentimentele și trăirile interioare ale lui Gwen, iar în opinia mea e prea multă bătaie de cap și mult prea multe detalii care nu fac mare diferență.

Gwendolyn Bloom și-a pierdut mama când a fost doar un copil, în lupta de stradă a unor gangsteri și asta i-a lăsat urme foarte adânci în suflet. În prezent trăiește cu tatăl ei vitreg în New York și se poate spune că își urăște existența. Dat fiind jobul tatălui ei, este obligată să se mute din țară în țară, de la o școală la alta, fără să aibă un cuvânt de spus în asta. Lucrurile încep însă să cadă de-a dreptul în prăpastie când tatăl ei dispare fără nicio explicație, iar Gwen este aruncată într-o lume cu care nu își dorise niciodată să aibă de a face.

Vorbim de mafie, droguri, trafic de persoane, prezența agenților secreți din mai multe țări, astfel un conflict la nivel global plin de trădări. Ceea ce nu m-a încântat în mod deosebit, este faptul că Gwen este implicată în ceva prea mare pentru o adolescentă de 17 ani, fără pregătire, cu excepția a câțiva ani de gimnastică, care pe mine nu m-au convins că o califică pentru atâta muncă. Urmează apoi câteva zile de antrenamente cu o agentă secretă în Paris, iar fata intră direct în horă.

Într-adevăr Gwen este suficient de inteligentă încât să ia deciziile pe care le ia, iar titlul cărții nu putea să fie mai bine ales. Dar cum am spus mai sus nu sunt pe deplin mulțumită cu începutul cărții. Episoadele prin care trece fata mai apoi, durerea și stresul cu care se confruntă o pun în lista eroinelor mele preferate, trecând peste punctele minus menționate anterior.

Am rămas impresionată de realitatea de care te lovești citind pasajele sângeroase, luptele și scenele parcă rupte din filmele de groază, de aceea cred că nu va fi pe placul multora să lectureze această carte.

Toate ca toate, am rămas 50-50 cu ea, și i-am dat 3 steluțe pe Goodreads. Rămâne la latitudinea voastră să împărtășiți și cu mine gândurile voastre despre Cruzimea și sunt foarte curioasă dacă v-a plăcut sau nu.

Mulțumesc editurii Nemira, care mi-a oferit cartea pentru recenzie! Sunteți drăguți 😘
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dumplin’ – Julie Murphy

Știu mai bine decât aș fi vrut ce înseamnă să fii o Dumplin‘. Am început să mă simt ca una în clasa a unsprezecea când am dat uitării mersul la sală și dietele imposibile cu care nu mă puteam acomoda, fiindcă în mintea mea eram inaceptabilă din perspectiva societații. Spre binele meu am înțeles că o viață sănatoasă nu implică doar măsura S la haine. Nu cred că am găsit nicio carte cu care să mă identific mai bine din acest punct de vedere cum am pățit-o cu Dumplin’.

Toată lumea are defectul acela care nu ne lasă în unele zile să ieșim din casă, care ne face să spargem o grămadă de bani pe tratamente de înfrumusețare și de care dacă am putea să scăpăm, ne-am da pentru asta primul născut. Exagerez puțin, dar înțelegeți cu siguranță la ce mă refer. Poate sunt sprâncenele pe care care le-ai pensat prea tare în generală fiindcă era cool și acum nu mai cresc oricâte uleiuri cu proprietăți miraculoase ți-ai pune pe față, poate sunt urmele de acnee fiindcă pubertatea nu știe să ierte, în cele mai multe cazuri, din păcate, sunt șoldurile care te opresc să îți porți blugii preferați și cartofii de la McDonald’s după care suspini în continuu.

Am fost învățați de-a lungul vremii de media, de prietenii părinților, de oricine nu are nicio legătură cu noi, că țelul către perfecțiunea fizică ar trebui să fie cel mai important în viață, într-o societate modernă, mai ales pentru o fată de 16 ani, cum este și Willowdean. Dar lucru care îi șochează pe cei mai mulți este că există și oameni, care chiar dacă sunt departe de ideal, se simt extraordinar de bine în pielea lor și nu au nevoie să fie retușați, să li se spună ce să îmbrace și cum să se poarte, fiindcă își cunosc prea bine atuurile și știu cum să și le pună în valoare. Cum este, din nou, cazul lui Will. Personal, am devorat cartea asta din scoarță în scoarță și nu am găsit nici măcar un lucru care să nu mi se pară veridic sau aplicabil. 

Will e plinuță. Și știe asta. Nu e nevoie ca mama ei, fostă regină a frumuseții să îi spună direct, pentru că emisiunile despre transformări miraculoase și mâncarea sănatoasă nu lipsesc din rutina lor. Are un loc de muncă decent și își vede de școală, alături de prietena ei cea mai bună Ellen de care nu se desparte niciodată. Mai bagă câte un snikers pe ascuns și nu îi e teamă să le întoarcă vorbele răutacioșilor de la școală sau să îi apere pe cei batjocoriți. De ce ar avea nevoie să schimbe ceva ce se pliază exact pe nevoile sale? 

Lucrurile încep să devină șubrede când începe o idilă greu de crezut cu domnul „fund de piersică” sau mai simplu Bo. Fiindcă Bo e atletic și merge la singura școală particulară din oraș, și ea este destul de sigură că nu s-ar uita niciodată la ea cu seriozitate. Cât de mult se poate însela un om! Will devine conștientă de cât de diferite sunt lumile lor și pentru prima dată în viață să teme să meargă mai departe. 

Cartea este un întreg carusel de emoții, și sunt atât de multe lucruri de spus despre ea că nu m-aș mai opri până mâine dimineață. Defectele, sub orice formă a lor, apar la toată lumea, fie că e vorba de încăpățânare sau o dantură proastă. Și este grozav să vezi cum, deși toată lumea face un mare tam-tam din ele, sunt de fapt nimicuri pe care n-ar trebui să ne irosim atenția în viață. 

Cred cu tărie că nu veți găsi o carte mai potrivită pentru adolescenți, care tratează un subiect atât de delicat pentru ei, cu atâta tenacitate, amuzament și realism. Mi-aș fi dorit să îmi spună cineva mult mai înainte că sunt exact cum trebuie și că nu e nevoie să schimb nimic la mine pentru a fi fericită. Ma bucur că la fel ca Will am înțeles asta pe cont propriu, puțin mai târziu, dar zic eu, suficient de devreme. 

Coperta e absolut perfectă, iar eu i-am dat cărții 4,5 steluțe. Vreau să le mulțumesc de asemenea celor de la editura Epica, nu numai pentru că au tradus o asemenea minunăție, dar și pentru că mi-au oferit-o pentru recenzie. 

Vă pup și abia aștept să văd ce gânduri aveți despre ea. 😘

Hopeless. Fără speranță – Colleen Hoover

Nu este niciun secret faptul că Hoover este scriitoarea mea favorită de young adult și new adult, pentru că scrierile ei nu m-au dezamăgit niciodată și mereu am avut o lecție de învățat de la ea. Hopeless a fost primul roman NA cu care am avut deosebita plăcere de a mă delecta și a fost cartea care mi-a fructificat la maxim pasiunea pentru citit. Pe atunci nu aveam blogul și n-am avut cu cine să îmi împart părerea, dar se fac 3 ani de când am citit-o pentru prima dată, iar Editura Epica mi-a oferit șansa să mă bucur din nou de povestea lui Sky și a lui Dean, așa că am decis că este un moment bun să vă spun și vouă cât de mult mi-a plăcut.

Dacă a existat vreodată o carte care să izbească mai tare cu mine de un perete decât a făcut-o Hopeless, atunci cu siguranță n-am descoperit-o încă. Desigur, să vă spun în jurul a ce se învârte totul ar strica farmecul, așa că, precum fac de obicei, ating doar câteva puncte și vă asigur că e de preferabil să descoperiți voi mai departe.

Sky nu este atrasă de nimeni. Sky nu se deranjează să se bage în seamă cu ceilalți. Pe Sky nu o afectează bilețelele cu mesaje urâte lăsate pe dulapul ei de la școală de colegii răutăcioși. Fiindcă Sky nu simte nimic. Este impresionant să îți dai seama cât de ușor ajungem, chiar și noi, să punem o persoană într-o anumită categorie și cât de furați ne lăsăm de aparențe. Mintea umană este, cu siguranță, un loc foarte ciudat.

Dean Holder este persoana de care părinții te avertizează să te ferești. În ochii tuturor el este un proscris, o fire nemiloasă, fără speranță că se poate întoarce pe calea cea bună. Și cum ar putea arăta ei împreună? Vă spun eu, de-a dreptul perfect.

Prima lor întâlnire a fost ușor înspăimântătoare, pentru mine, și dacă aș fi fost în situația lui Sky aș fi fugit mâncând pământul. Gândurile lui Dean însă, sunt tulburi, vânate de fantome ale trecutului și deși el nu face, fizic vorbind, niciun pas în direcția greșită, Sky tot înțelege că nu-i o idee bună să fie în apropierea sa. Dar cine dă doi bani pe ceea ce trebuie, când poți să faci ceea ce te îndeamnă inima?

Prima parte a cărții mi s-a părut executată ca la carte, încărcați de sinceritate Sky și Dean pornesc împreună pe calea iertării și înțelegerii mutuale. Descoperă unul în celălalt o oglindă de defecte și calități, care se completează perfect una pe cealaltă. Aflăm de poveștile lor din trecut și cum au fost aduși față în față de ceea ce eu pot să cred că doar destin se poate numi.

Orice ați crede de la început despre anumite părți, vă înșelați. Totul este creat ca un puzzle perfect care se îmbină abia în ultimele pagini ale cărții. Suspansul este o calitate a lui Hoover care pe mine ca cititor m-a cucerit total.

Dacă am ceva de reproșat lecturii este faptul că s-a terminat. Nu vreau să pun cuvinte mari în această pagină, dar vreau să vă îndemn cu toată puterea mea să citiți această carte fiindcă o să vă fie imposibil să nu vă îndrăgostiți de ea.

Mulțumesc Editurii Epica care mi-a oferit și două exemplare în plus pe care le-am oferit cititorilor într-un concurs pe pagina de Facebook și sunt curioasă (dacă ați citit) ce părere v-a lăsat Hopeless.

Eu i-am dat 5 steluțe din 5 și aștept cu nerăbdare următoarele traduceri ale autoarei. ♥

 

  

 

 

 

 

 

 

Vocea lui Archer – Mia Sheridan

Of Doamne, inima mea e făcută scrum.

Am mai auzit şi în alte contexte de scriitoarea Mia Sheridan, bloggerii mei favoriți din străinătate idolatrizează, dar dat fiind faptul că nu a fost tradusă (până acum) şi la noi şi fiindcă am peste 30 de cărți necitite în bibliotecă, nu m-am convins să îi cumpăr cărțile în limba engleză.

Totuşi, vocea lui Archer a fost negreşit una dintre lecturile mele favorite vara asta. Trebuie să ştiți că subiectele abordate atât de partea lui Bree, cât şi față de Archer sunt foarte dramatice şi extrem de sensibile. Dacă încă nu v-am speriat atunci luați o cutie mare de şervețele şi pregătiți-vă sufleteşte pentru că veți plânge de mama focului.

Bree soseşte într-un mic orăşel din statul Maine, doar cu o sacoşă de haine, maşina şi cățeluşa ei sperând cu tărie că această mutare o să o ajute să treacă mai uşor peste moartea devastatoare a tatălui său. Îşi lasă în urmă toți prietenii, munca de-o viață a tatălui său – chiar dacă asta nu e neapărat o alegere – practic, toată existența sa. 

Greşelile din trecut şi alegerile celorlalți, l-au transformat pe Archer Hale într-o epavă de proporții astronomice. Lumea se fereşte de el şi el se fereşte de lume. Toată existența lui se rezumă la casa pe care a moştenit-o de la unchiul său şi la grădinărit. A învățat sa facă totul de unul singur, citind, lucru pentru care n-ai cum să nu îl îndrăgeşti. 

Prima lor întâlnire m-a speriat şi m-a încântat deopotrivă. Atitudinea lui Archer, la început, a fost greu de înțeles pentru mine, dar pe parcursul poveştii, ni se dezvăluie detalii din trecutul său, care te fac să înțelegi de ce prietenia este un lucru care pentru el nu există. 

Perseverența lui Bree şi încăpațânarea ei au ținut totul la suprafață între ei, şi am adorat faptul că este printre puținele dăți când fata ține mai tare cu dinții de relație decât o face el. Ador să văd că nu numai băiatul trebuie sa tragă ca lucrurile să meargă bine. 

Toate ca toate, sunt o mulțime de secrete şi misterul predomină constant de-a lungul poveştii. Chiar dacă de unele lucruri mi-am dat seama mai repede decât mi-au fost dezvăluite, au fost şi altele care m-au lăsat cu gura căscată şi m-au făcut să mă imbujorez sau să mă smiorcăi. Cartea asta clar e un carusel de evenimente. Nu aveți cum să vă plictisiți. 

Din cauza limbajului foarte explicit n-aş recomanda lectura celor mai timizi, dar cu siguranță povestea merită citită cu vârf şi îndesat. 

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads şi aştept cu nerăbdare să mai citesc şi alte creații ale Miei, fiindcă stilul ei profund şi simpatic, in acelaşi timp, m-a cucerit. 

Tag: Mid-year book freak out

Nadia de la The cemetery of books a fost o draguță și m-a invitat și pe mine să fac acest tag super drăguț și deși am trecut de ceva vreme de jumătatea anului nu aveam cum să nu accept.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în această parte a anului 2017?

Am o grămadă de favorite anul ăsta, pentru că toate editurile m-au surprins plăcut cu o mulțime de lansări care mai de care mai interesante. Totuși până acum Love&Gelato de Jenna Evans Welch este cu siguranță prima în top.

2. Cea mai bună continuare a unei cărți citite în 2017?

Am citit și iubit cu ardoare seria Alegerea de Kiera Cass și pot să spun că e una dintre cele mai fantastice și magice serii pe care am avut șansa să le citesc.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Abia aștept să găsesc răbdarea și timpul necesar să mă apuc de Trei coroane întunecate de Kendare Blake, am auzit numai de bine despre ea, iar coperta e fantastică.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului?

Abia aștept ca scriitoarea Colleen Hoover să lanseze în octombrie cartea „Without Meritfiindcă o aștept încă de anul trecut.

5. Cea mai mare dezamăgire?

Aerul pasiunii de Brittany C. Cherry a fost o carte atât de aclamată, atât la noi cât și în străinătate, dar pentru mine pur și simplu nu a funcționat. Am încercat să trec peste cruzimea lui Tristan, dar la un momentdat am decis să renunț pur și simplu, fiindcă doar mă chinuiam să trec paginile.

6. Cea mai mare surpriză?

Aici cu siguranță o să pun pe listă cartea lui Kiersten White – Și mă întunec. A fost cu certitudine una dintre surprizele cele mai mari și cele mai plăcute în materie de cărți anul ăsta.

7. Noul autor preferat (debutant sau nou pentru tine)?

Mia Sheridan se numără printre noii mei autori favoriți și sunt foarte nerăbdătoare pentru o nouă apariție din partea ei și la noi.

8. Cel mai nou crush pe un personaj?

Oliver din Everything, everything de Nicola Yoon, asta probabil fiindcă e printre ultimele cărți citite și eu am tot timpul crush-uri pe personajele masculine, care se schimbă constant.

9. Cel mai nou personaj preferat?

Lada Drăculea din Și mă întunec, nu numai pentru că e una dintre cărțile mele preferate de anul ăsta, dar și din cauza caracterului ei neîmblânzit și reacților neașteptate pe care le are față situațiile în care este pusă.

10. O carte care te-a făcut să plângi?

Nu prea plâng când vine vorba de cărți, în cel mai rău caz doar mă întristez foarte tare, iar Vocea lui Archer a fost printre cele mai sensibile și melancolice lecturi care mi-au ajuns pe mână.

11. O carte care te-a făcut fericită?

Asta e o întrebare capcană. Toate cărțile mă fac fericită. Probabil as merge ca exemplu cu Love&Gelato.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ați văzut-o anul ăsta?

Am văzut ecranizarea după Fallen de Lauren Kate şi n-aş zice că e cea mai bună, dar a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult.

13. Recenzia preferată scrisă până acum?

Pffff, greu de ales. Pun foarte mult suflet în toate recenziile pe care le fac, deci nu am o favorită.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul acesta?

Am primit ediția US de la Maybe Someday de Colleen Hoover care e scriitoarea mea favorită.

15. Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?

În capul listei se află cu siguranță Trei coroane întunecate şi Blestemul câştigătorului.

Mulțumesc din suflet pentru acest tag şi vă provoc şi pe voi să luați parte la el. ❤

Pupici,

Anita.