Flower – Elizabeth Craft & Shea Olsen

Nu cred că am avut ocazia să mai citesc până acum (cel puțin nu îmi amintesc în momentul acesta) o carte scrisă în colaborare şi în care ideile autorilor să se plieze atât de bine între ele. Flower nu numai că a fost o surpriză extraordinar de plăcută, dar m-a scos dintr-un reading slump lung cât o zi de post.

V-am mai spus că Epica este una dintre editurile mele favorite? Ei, dacă n-am menționat de cel puțin 10 ori lucrul ăsta în ultimele mele postări atunci să îmi fie ruşine. Încerc din răsputeri să nu plec cu nicio aşteptare când mă apuc de o carte şi m-am bucurat enorm de faptul că Flower s-a numărat printre lecturile despre care n-am avut altă informație în afară de titlu şi scurta descriere de pe site.

Charlotte este o tipă adorabilă; lucrează într-un magazin de flori, învață din răsputeri, ca să nu calce pe urmele mamei sale şi este mereu condusă de vocea rațiunii. Ocupată mereu cu munca şi orele suplimentare de la şcoală, la care adăugăm faptul ca evită cu meticulozitate orice interacțiune cu băieții, viața ei personală este egală cu 0. Dar lucrurile iau o turnură mai puțin aşteptată când se trezeşte într-o seară în magazin, cu puțin înaintea închiderii cu mai puțin sfiosul Tate. 

Impresionat de lipsa ei de interes față de el, Tate ajunge să întoarcă moneda în favoarea lui prin inteligența de care da dovadă, cand o face pe Charlotte să fie ea care aşteaptă cu nerăbdare să se întâlnească cu el. Faptul că o tratează cu respect, dar în cele din urmă ajunge s-o lase cu ochii în soare, într-un mod relativ pozitiv, m-a amuzat şi mi-a dat tot felul de reacții idioate, în care am râs şi am implorat eu însămi ca el să apară mai des în peisaj.

Încet, încet, deşi obişnuită sa îşi impună tot felul de restricții, Charlotte ajunge să cadă în mrejele lui şi să accepte o întâlnire cu el. Precum probabil deja v-ați dat seama, niciodată lucrurile nu sunt aşa cum par, iar sub învelişul misterios Tate este este o persoană foarte dulce. Dar din păcate are şi el demonii lui.

Am ajuns la un momentdat să fiu de părere că sunt nişte probleme psihice acolo la mijoc, să îmi fie cu iertare, n-a fost deloc aşa.

Au fost o mulțime de situații în care mi-am pus mâinile în cap şi îmi venea să intru în carte şi să ii dau şi pe ei, deasemenea, cap în cap. Pentru că nu mi s-a parut corect să îmi dea speranțe şi să mi le frângă aşa de uşor. Încăpățânarea lui Charlotte şi modul în care Tate o atrăgea doar ca s-o respingă fără niciun motiv aparent m-au bulversat de-a dreptul.

Vă asigur că nu ştiu cum s-au jucat atât de bine cu psihologia personajelor, dar autoarele au reuşit să ma convingă de faptul că am în față două persoane reale, cu probleme reale, cu o iubire reală care îi uneşte şi eventual îi aduce din nou şi din nou împreună.

Atmosfera este foarte „light” în carte, se citeşte uşor, deşi cele 300 de pagini m-au intimidat puțin la inceput. Ştiu că pare multa informație dar vă asigur că nu aveți aici nici 30% din tot ce se întâmplă.

Dacă ar fi să vă dau un exemplu aş spune că Flower seamănă în anumite aspecte cu Distanța dintre noi de Kasie West şi Love & Gelato a lui Jenna Evans Welch, care mi-au plăcut la fel de mult şi care sunt lecturi extraordinar de potrivite cu perioada aceasta de vară. Recomandarea mea? Luați-vă o limonada rece şi savurați această lectura cât mai repede posibil. O să vă îndrăgostiți de aventurile celor doi în Los Angeles, fuga de acasă pe furiş până în New York şi o plimbare de revenire până în frumoasa Italie.

Clar pentru mine a fost o lectură de 5 floricele 🌸🌸🌸🌸🌸.

Și mă întunec – Kiersten White

 

M-am gândit îndelung cum aș putea să încep această recenzie, nu pentru că mi-am ieșit din mână ci pentru că sunt atâtea sentimente care mă străbat încât nu știu cum să mă organizez. Mintea mea e în delir și inima mea în extaz.

Kiersten White m-a vrăjit cu îndemânarea ei scriitoricească. Lada Drăculea este un personaj incomparabil în literatura contemporană și nu se apropie de nimic din ce mi-a fost dat să citesc până acum. Desigur că ați auzit cu toții de Vlad Țepeș, ei bine, imaginați-vă că o ipostază feminină a acestuia este de 10 ori mai aprinsă, de 10 mai iscusită și de un milion de ori mai adorabilă.

Steaua ei norocoasă a apus în momentul în care a văzut lumina zilei, percepând ideea de a fi fată, un blestem. De mică Lada a fost sortită să lupte, la propriu, cu dinții pentru a se face respectată, în comparație cu fratele ei Radu, o ființă sensibilă și drăgălașă care m-a cucerit, şi cucereşte pe toată lumea fără să fie nici pe departe demnă de milă. Cei doi cresc împreună, dar oarecum separat, la Târgoviște cetatea de unde Vlad Drăculea conduce, sau cel puțin așa pare, întreaga Valahie. Cu un tată mereu ocupat, care nu se interesează de educația sau bunăstarea lor, o mamă mai tot timpul absentă, chiar și când este la fața locului și un frate prea fragil pentru lumea ce îl înconjoară, Lada înțelege de la o vârstă fragedă că este de datoria ei să preia frâiele și să conducă. Cruzimea, curajul nebunesc și disprețul sunt adjective care pălesc în comparație cu firea ei adevărată.

„Lada zâmbi și clătină din cap. Preceptorul îl lovi iar pe Radu.
Continuă să zâmbească, să își țină mâinile împreunate în poală, să-și păstreze cumpătul. Controlul însemna putere. Nimeni nu avea s-o facă să și-l piardă. Și, într-un final, preceptorul avea să își dea seama că ea o să-l lase să-l lovească pe Radu iar și iar și iar.

Și abia atunci Radu avea să fie în siguranță.”

Radu nu înțelege motivele asprimii Ladei, nu pune în balanță faptul că scopul scuză mijloacele și scopul ei este să lupte pentru ce-i al ei cu orice preț. Chiar și pentru el. Nici măcar eu n-am făcut asta la început, recunosc, dar pe parcursul lecturii am rămas surprinsă de cât de bine se îmbină ițele poveștii și cum totul capătă un sens mult mai profund.

De parcă faptul că nu sunt tratați aşa cum trebuie nu e de ajuns, cei doi ajung să fie oferiți ca şi garanție de propriul tată conducătorului imperiului otoman, Murad, care devine responsabil de creşterea şi educația lor, atunci cand Valahia este sub amenințare ungurească, moment în care imaginea perfect lustruită a Ladei despre tatăl său se sparge.

Netrebnicia Ladei nu poate fi stăpânită de niciun conducător, iernicer sau preceptor şi de niciun alt bărbat în general, întrucât ea refuză să se opună, considerându-i pe toți egali sau chiar inferiori. Luptele ei interioare nu rezonează şi în plan extern, pentru că ea ştie prețul pe care îl are conştiinciozitatea şi îl foloseşte doar în interes propriu.

Am fost extrem de încântată de apariția unui personaj, de transparența căruia am fost păcălită la început, care pune atât sarea cât şi piperul în toată povestea. Este vorba desigur despre Mehmed, cel de-al treilea fiu al sultanului. Circumstanțele în care cei doi se întâlnesc nu îi sunt favorabile Ladei, dar asta nu o opreşte să îl trateze în stilul caracteristic.

De-a lungul poveştii îi vedem pe cei trei, Lada, Radu şi Mehmed, crescând, învățând şi dezvoltându-se împreună. Relațiile dintre ei se complică, iar crize apar atunci când Mehmed află ca urmează să moşteneasca tronul Impreriului Otoman odată cu retragerea tatălui sau de pe tron. Lada ştie ce implică acest lucru, iar când viața prietenului său este pusă în pericol, ştie că ar face orice ca să îl protejeze, la fel cum ar face şi pentru fratele său.

„- Totuși fratele tău… Oamenii și-ar smulge inimile din piept pentru a crea un loc pentru el. Nu va fi niciodată nevoit să își murdărească mâinile. Huma își întinse mâinile alături de ale Ladei și zâmbi. Însă mâinile pătate de sânge sunt mâini care fac ce trebuie să fie făcut, spuse.”

Deciziie ei sunt tot timpul raționale, luate în cunoştință de cauză şi, deloc surprinzător, foarte folositoare. Desigur că, deşi îşi doreşte cu tot dinadinsul ca asta sa nu se întâmple, inima Ladei se face conştientă de cât de uşor devine influențată de prezența unui anumit moştenitor în jurul său.

Relația dintre Lada și Mehmed a fost un dans înflăcărat între doi vulturi. Îmi plac enorm toate tachinările lor, planurile ascunse pe care iscodesc şi cu câtă forță luptă ea luptă sa se țină departe de el, ceea ce îi aduce inevitabil mai aproape unul de celălalt.

Am rămas în ape învolburate la sfârşitul primului volum şi vă spun cu toată sinceritatea că este una dintre cele mai uimitoare cărți pe care am apucat să le citesc de când mă ştiu. Un mare rând de aplauze pentru scriitoare şi mii de mulțumiri editurii Leda care, la fel ca întotdeauna, face o treabă excelentă. I-am dat fără doar și poate 5 steluțe pe Goodreads și aștept volumul 2 cu sufletul la gură ♥

Q&A cu cititorii

N-am făcut niciodată un Q&A pentru blog deși am fost adesea întrebată lucruri despre mine, iar astăzi o cititoare foarte drăguță mi-a sugerat că ar fi grozav să fac ceva de genul la modul serios și oficial.

Primele întrebări vin chiar de la ea @andraaadnd

1. Ti-ai dori sa cunosti faima? In ce sens?

  • Pot să spun că odată cu blogul (instagramul și pagina de facebook) am ajuns într-un punct destul de sus și că am cunoscut-o într-o oarecare măsură. Are părțile ei frumoase, dar nu știu cum voi putea să suport mult mai mult de atât :))

2. Inainte sa suni pe cineva, te gandesti ce vei spune? Din ce motiv?

  • Da, fiindcă nu îmi place să sun oamenii fără să am un scop, doar ca să stau la taclale.

3. Ce inseamna o zi “perfecta” pentru tine?

  • Probabil să mă duc la cumpărături și să mă întorc acasă cu 20 de cărți, 50 de instrumente de scris și 3 carnețele în culori și mărimi diferite.

4. Cand ai fredonat o melodie ultima oara? Dar in prezenta cuiva?

  • Oh, dar fredonez toată ziua, nu contează că sunt la muncă, la facultate, acasă sau dacă sunt sau nu oameni în jurul meu.

5. Daca ai putea trai 90 de ani, dar ai avea posibilitatea sa iti pastrezi mintea sau corpul de la 30 de ani pentru ultimii 60 de ani ai vietii tale, ce ai alege?

  • Cel mai probabil corpul :))

6. Sunt momente in care te gandesti cum iti va fi sfarsitul?

  • Nu mă gândesc decât la noi începuturi, cât mai grandioase.

7. Daca te-ai putea trezi maine cu o noua calitate sau abilitate, care ar fi aceea?

  • Să pot să citesc cărțile mult mai repede decât o fac deja.

8. Daca un glob de cristal ti-ar putea dezvalui adevarul despre tine, despre viata ta, despre viitorul tau, ce ai vrea sa afli?

  • Asta-i o întrebare extraordinară! Mă tot gândesc dacă va exista la un momentdat o cotitură în viața mea care mă va face să nu mai vreau să citesc.

9. Ai visat sa faci ceva de foarte mult timp, dar nu ai reusit? Ce anume?

  • Să îmi termin lista de cărți pe care le am de citit, pentru că nu face altceva decât să crească în continuu.

10. Care este cea mai mare realizare a vietii tale?

  • Faptul că pot să spun cu sinceritate că mă consider o ființă inteligentă și că am o cultură bogată într-o grămadă de domenii. Iubesc să învăț lucruri noi.

11. Ce pretuiesti cel mai mult intr-o prietenie?

  • Loialitatea.

12. Care este cea mai frumoasa amintire a ta?

  • Aww mă faci să fiu nostalgică… Când am fost prima dată la mare, aveam 4 ani, abia ne cazasem la hotel și eram atât de fericită, m-am suit cu sora mea în spatele tatălui nostru ca să ne ducă călare până la plajă și am râs ca niște apucate. Mama a prins toată sinceritatea și emoția într-o poză pe care o am acasă și pe care o privesc cu drag de fiecare dată.

13. Daca ai descoperi ca mai ai doar un an de trait, ai schimba ceva la modul in care traiesti acum? Ce anume?

  • Trăiesc cât se poate de frumos în moentul de față și nu aș vrea să schimb nimic.

14. Ce ar fi, pentru tine, prea serios pentru a se face o gluma despre acel subiect?

  • Suicidul.

15. Daca s-ar intampla ca sfarsitul tau sa se apropie brusc, in aceasta dupa-amiaza, fara sa ai sansa sa vorbesti cu o persoana anume, ce ai fi vrut sa-i spui?

  • Oau măi, păi nu știu, ți-am zis trăiesc fiecare zi la intensitate maximă și nu uit să le reamintesc niciodată celor dragi că țin la ei. Altceva în afară de asta nu cred că aș avea nimic.

Apoi @diana_dmn7 m-a întrebat:

16. În ce carte ai vrea sa trăiesti?

  • La momentul actual singura care îmi vine în minte este Urgia și zorile a lui Renee Ahdieh, pentru că iubesc lumea creată de ea în deșert, dar se bate cu Love and Gelato, pentru că Italia și înghețata mă atrag prea tare.

17. Ce carte e cea mai profundă pe care ai citit-o?

  • Îmi vin în minte Hoțul de cărți a lui Markus Zusak și It ends With us a lui Colleen Hoover.

@agirlandherwonderland m-a întrebat:

18. Cu ce personaj crezi că te asemeni cel mai mult?

  • Sydney din Maybe Someday a lui Colleen Hoover.

19. În copilărie ce spuneai că vrei să devii?

  • Din câte îmi amintesc voiam să fiu polițistă, dar voiam să fiu doctor, sirenă și prințesă în același timp.

20. Ceai sau cafea?

  • Cafea cu siguranță.

21. Ți-ai găsit vocația? Dacă da, care este aceasta?

  • Of, cât de mult aș vrea să știu. Sunt bună la o grămadă de lucruri, dar nu mă pot axa pe niciunul 100% pentru că mă plictisesc repede și abandonez. Încă mai caut, vom vedea.

22. Care este cel mai mare vis al tău acum?

  • Să fiu un adult responsabil care știe când să se distreze, să fiu mai detașată de părerile răutăcioase din jur și să fiu focusată pe a mă dezvolta în continuu.

23. Care este culoarea ta preferată?

  • Depinde de starea mea interioară, în unele zile este rozul, în altele albastrul în toate formele sale.

24. Dacă ai avea o superputere care ar fi aceea și de ce?

  • Să fiu o persoană mai activă, pentru că lenea e cel mai mare dușman al meu.

25. Dacă i-ai da eului tău din trecut niște sfaturi, care ar fi acelea?

  • Să nu îi mai fie atât de frică de consecințe și dacă vrea să facă ceva, go for it.

26. Dacă viața ta ar fi o carte, ce titlu ar avea?

  • „Cum să pierzi timp și energie pe lucruri inutile”. :)))))

27. Dacă ar fi să te căsătorești cu un personaj dintr-o carte, care ar fi acela și de ce?

  • Eh, i-aș lua cam pe toți, fiindcă știi cum e cu băieții în cărți, toți sunt perfecți și înțelegători.

@tris.carti m-a întrebat:

28. Care este cartea ta YA preferată?

  • Până acum cred că cel și cel mai mult mi-a plăcut Hopeless de Colleen Hoover.

 

Mulțumesc mult fetelor pentru întrebările adresate şi dacă vor mai apărea şi altele o să mai scriu şi alte articole legate de asta. 😘

Duminică frumoasă, eu citesc „Şi mă întunec azi”. Voi cu ce vă delectați?

 

 

O mie de nopți – E.K. Johnston

Aproape că am uitat cât de bine mă face să mă simt când termin o carte dintr-o singură „mișcare”. M-am pus acum câteva seri pe treabă după un reading slump de… cred că cel puțin 2 luni și mă bucur tare mult că n-am fost dezamăgită. Cartea pe care am ales-o zace în biblioteca mea de anul trecut și de câte ori îmi băgam nasul în bibliotecă o vedeam acolo așteptând s-o iau și s-o devorez. Am adunat atât de mult stres în ultima vreme încât numai o carte magică, atât la propriu cât și la figurat, mă putea scoate din stare aceea.

E.K. Johnston aduce în fața cititorilor o reinterpretare a uneia dintre poveștile cele mai iubite de mine de-a lungul vremii – O mie și una de nopți. Cu vremea rea de afară și o cană de ceai, vă spun sincer, totul a mers ca uns.

Mi-a făcut nemaipomenit de bine să mă plimb cu picioarele goale prin deșert alături de eroina fără nume a cărții, să stau în cort și să torc lână povestind cu o soră cu care să am o legătură mai mult decât de sânge, și anume una spirituală. Motivul pentru care m-am identificat atât de bine cu personajul este măiestria cu care autoarea țese pânzele acestei povești și te transpune în locuri inimaginabile, aruncându-te direct în mijlocul acțiunii.

Liniștea sătucului lor este distrusă de regele Lo-Melkhiin care își caută o nouă victimă printre fecioare, iar ca să își salveze sora pentru care și-ar da viața, protagonista se sacrifică pe sine și se oferă ca tribut. Intrigat de nebunia ei, pentru că amândoi știu că ea va ajunge mai devreme sau mai târziu în ghearele morții, regele o acceptă ca soție și o ia cu el la palat.

Desigur că nu este cazul să se lase distrasă de frumusețea locului și de modul în care este tratată. Unii se tem de ea, alții o respectă pentru că încearcă să nu se lase intimidată de faptul că nu mai are mult de trăit. Ea știe mai bine decât oricine că să lase garda jos și numai pentru puțin timp poate însemna oricând sfârșitul și nu așteaptă moartea să vină după ea. Știe că îi va fi greu, dar nimic nu este imposibil.

Povestea clasică nu își urmărește cursul, căci eroina rezistă cu stoicism și își impresionează deopotrivă regele și cititorii. Nici familia ei nu se lasă mai prejos, întrucât avem parte de-o întreagă aventură în deșert și suntem învățați că la limita dintre bine și rău stă doar dragostea adevărată.

Similară cu ea, veți găsi probabil și cartea lui Renee Ahdieh Urgia și zorile pe care v-o recomand cu drag, dar nu vă lăsați păcăliți de aparențe, pentru că nu sunt nici pe departe identice.

Vă invit cu plăcere să lecturați această creație feerică și aștept cu nerăbdare ca volumul doi să apară și la noi.

Nota mea pentru carte este 4 din 5.


 

 

 

Nemuritoarea Starling – Angela Corbett

Oare numai mie mi se întâmplă să răcesc în perioada de după ce trece frigul? Mi-am făcut o cană de ceai negru şi m-am învelit într-o pătură ca un burito, m-am aşezat în locul cel mai comod, în mijlocul patului, şi vreau să vă povestesc un pic despre ultima carte citită, aşa cum am promis pe contul meu de instagram (n-am întârziat, ha!). Lista mea de TBR creşte considerabil pe zi ce trece, cu cărţi pe care le am deja de luni de zile, aşa că încerc să prind din urmă, dar când m-a sunat curierul să mă anunţe că mi-a venit un alt colet n-am putut să mă abţin şi am sărit direct la lectură.

Nemuritoarea Starling este primul volum din trilogia Emblema Eternității apărută recent în colecția Leda Edge. Recunosc că am fost puţin surprinsă de faptul că au mai scos-o pentru că fusese anunţată de ceva ani, dar nu e nicio problemă, ne bucurăm de ce avem şi mulţumim frumos. Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa-i?

Este evident faptul că o să încep prin a spune că ador coperta şi că rozul predominant este o plăcere estetică pentru ochii mei obosiţi de lucruri întunecate. De asemenea nu mă aşteptam să fie atât de groasă cartea, pentru că sunt aproape 350 de pagini şi din poze părea mult mai mică. Eh, astea-s detalii şi sunt sigură că vreţi de fapt să ştiţi cum mi s-a părut povestea.

Trebuie să mă credeţi, în timp ce citeam primul capitol, nu puteam să îmi scot din capul faptul că această carte îmi aduce aminte de începuturile mele în ale lecturii, de fantezia şi de nerăbdarea cu care scanam fiecare rând, de lupta contra răului, de intrigi, minciuni şi planuri ascunse şi mai ales de băieţii răi şi fetele puternice, lipsite de teamă, care se războiesc împreună până la capătul lumii pentru dragostea lor. M-a făcut foarte, foarte nostalgică, din pricina stilului autoarei şi a temei şi vă garantez că o să simţiţi la fel ca mine.

„De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.”

Intrigant sau ce?

Ce mi s-a părut puţin ciudat şi, recunosc, mi-a displăcut, legat de acţiunea cărţii, a fost faptul că atât Alex cât şi Emil apar din neant, la momente diferite, şi intră în poveste fără niciun avertisment. Pe deasupra, Evie începe să îi placă pe amândoi şi e constant la fel de confuză ca şi cititorul în legătură cu sentimentele ei legate de băieţi. E totuşi amuzant de privit şi imaginat cum cei doi se luptă precum doi cocoşei într-un ţarc pentru dragostea ei.

Lucrurile evoluează pe parcursul lecturii şi veţi descoperi tot câte o frântură din trecutul celor trei cât şi legăturile atât de importante dintre ei. Aici, iarăşi mi-a displăcut faptul că nu era o ordine (crono)logică a evenimentelor şi unele din ele mi-au părut trântite acolo de-a dreptul şi m-au derutat.

În ultimele, să zic, o sută de pagini, acţiunea a început să o ia la galop şi deşi până atunci am continuat să fiu reticentă şi am început să îmi pierd speranţa, it happened. The cliffhanger! Okay, nu pot să vă dau spoilere, dar s-a întâmplat o chestie pe cât de naşpa pe atât de mişto care a pus totul în mişcare.

Personal, din ce am citit şi înţeles, eu sunt #teamAlex pentru că mi se pare că Emil are ceva de ascuns constant şi nu am încredere în el. În plus, nu îmi place numele lui. Ah sunt aşa o superficială, nu mă urâţi. 😂 Îmi place tare mult de Evie, fiindcă e genul #badass, independentă, care, cum am spus, deşi e indecisă în anumite privinţe, nu se lasă vrăjită de vorbe şi judecă totul la rece. Părinţii ei sunt grozavi şi o lasă să conducă un Mustang, un ATV, merge în drumeţii de una singură şi nu se teme de nimic, nici când i se spune clar că e în pericol de moarte. Pentru că să fim serioşi, sunt şanse mari ca Alex să fie nebun, de ce l-ar crede pe cuvânt? Ei, trebuie să citiţi ca să aflaţi despre ce e vorba.

Şi acum verdictul – pentru că ăsta e cel mai important – cartea mi-a plăcut în proporţie de 70%. Sunt sigură că dacă aş fi citit-o acum 2-3 ani părerea mea ar fi fost cu totul diferită, i-aş fi dat 5/5 pe Goodreads şi aş fi ridicat-o în slăvi. Nu e o carte rea şi spre surprinderea mea pe final chiar nu am stat să mă mai uit la ceas sau să mai număr paginile fiindcă totul a mers ca uns. Sunt curioasă, vouă ce părere v-a lăsat?

Nota mea este 3,5/5 şi aştept cu nerăbdare volumul 2 pentru că trebuie să aflu pe cine alege Evie. Mulţumesc de asemena editurii Leda care mi-a trimis cartea, sunteți foarte drăguți cu mine! 😘

 Kisses, xo ❤

 

Love & Gelato – Jenna Evans Welch

Aş putea să reduc tot articolul la câteva cuvinte de introducere şi conținutul cărții la un sigur cuvânt: carino. Dar n-ar fi îndeajuns pentru voi aşa că o să vă spun şi cam despre ce e vorba ca să înțelegeți de ce nu vreți să ratați aventura fantastică din Love&Gelato. 

Lina îşi va petrece vacanța de vară în Toscana, Italia, la insistențele bunicii ei, şi poate că în alte circumstanțe ar fi mai mult decât grozav să se afle acolo, dar rana lăsată în urma morții mamei sale e încă deschisă şi ultimul lucru pe care vrea să îl facă Lina este să trăiască cu un tată de existența căruia n-a ştiut timp de 16 ani, într-o țară în care nu cunoaşte limba şi nu are niciun prieten. 

Acomodarea ei se face cu greu din cauza locului ciudat în care trăieşte, deşi Howard îşi dă interesul pe cât se poate de mult ca s-o facă să nu se simtă în plus, ba chiar să fie relaxată. Primeşte o cameră wow, mâncare care i-ar face şi pe cei mai greu de mulțumit să fie pofticioşi şi se bucură de libertate de mişcare, fără limite prea stricte. 

Cu toate astea Lina ştie că locul ei nu e aici şi numără pe degete zilele când va pleca acasă. Surpriza vine în ziua în care Lina primeşte de la Sonia, una dintre prietenele bune ale lui Howard, un jurnal care i-a aparținut mamei sale, în care se află tot ce trebuie să ştie despre tatăl său şi despre timpul pe care ea l-a petrecut în tinerețe în exact acelaşi loc. Acum venirea ei în Italia capătă un scop şi Lina descoperă încetul cu încetul adevărul.

Lorenzo -iubesc numele lui- este una dintre primele persoane cu care fata va face cunoştință şi care o va introduce în cercul social al tinerilor din Toscana. E puțin intimidant la început, având în vedere că e cu un cap mai înalt decat ea şi ştie că numele ei complet e Carolina, înainte ca măcar s-o cunoască personal. Asta se datorează faptului că nu foarte mulți oameni noi vin la ei în comunitate şi veştile zboară repede. La scurt timp aflăm însă că nu este decât un tânăr simpatic, pe care sincer vorbind, l-aş fi vrut omniprezent. (Thumbs up for Ren🖒❤)

Trebuie să vă previn înainte să vă apucați de citit, este neapărat să vă cumpărați o cutie de înghețată, de preferat cu straciatella, altfel papilele voastre gustative or să plângă în italiană. 

Am fost peste măsură impresionată de locurile superbe şi de atmosfera mediteraneană care m-a urmărit peste tot pe parcursul lecturii. Aventurile Linei şi ale lui Ren au fost amuzante, pline de încărcătură emoțională, perfecte pentru oricine caută o lectură care să îi însenineze ziua. 

În cele din urmă cred că este o lectură pentru oricine vrea să experimenteze o calătorie palpitantă în Italia, vrea să aibă parte de nişte legende locale amuzante, să îşi facă o listă cu rețete delicioase şi nu în ultimul rând să se îndrăgostească. 

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads fiindcă le merită cu vârf şi îndesat şi v-o recomand cu cel mai mare drag ❤

O primăvară frumoasă tuturor! 

Kisses, xo❤

Serii populare pe care nu le-am citit (încă)

Nu îmi ia prea mult să mă gândesc imediat la cel puțin 3 serii pe care nu le-am atins în viața mea deşi blogerii mei favoriți le-au citit, le îndrăgesc şi le recomandă. Poate au fost de vină circumstanțele sau poate am fost de vină eu, dar că m-am gândit să îmi împart inexperiența (ruşinea)😂 cu voi şi să vă arăt că merit să aruncați cu roşii în mine. 

Aş prefera să nu o faceți totuşi

1. Harry Potter – J.K. Rowling

Ahhh seria asta din păcate nu mă atrage deloc şi nu ştiu din ce motiv, pentru că nu am citit din ea nici o pagină. Am văzut pe alocuri filmele (spun asta pentru că le prindeam atunci când apăreau la TV, unde cred că erau oricum redate aleatoriu) şi nu m-au impresionat prea tare. Sunt o grămadă de aluzii pe Tumblr, Facebook şi Instagram cu legături spre seria asta, dar eu pur şi simplu nu mă pot convinge s-o citesc. 

2. Divergent – Veronica Roth

Nu există carte, duologie, trilogie, serie sau ce-o mai exista la care eu să fi fost spoilerită mai mult decât la seria asta. Am văzut primul film, al doilea m-a cam plicitisit şi al treilea ştiam cum se termină. Finalul de la Allegiant a apărut peste tot după ce filmul a început să ruleze în cinematografe şi deşi am încercat să trec cu vederea mega spoilerele, n-am putut să citesc cărțile. Începusem volumul unu şi am ajuns undeva la jumătate, dar am renunțat. Îmi pare super rău de ea pentru că Theo James e un baaabe😍 în rolul lui Four. 

3. Trilogia Grisha – Leigh Bardugo

Motivul pentru care n-am citit încă seria asta este pentru că nu găsesc în stoc volumul doi. Sunt şi un pic reticentă pentru că am citit Banda celor şase ciori (pe care o ador oricum şi nu aş da-o pentru nimic în lume) şi mi-e teamă ca s-ar putea să îi ia din farmec. Din câte am înțeles cele două serii sunt localizate în acelaşi Univers şi au o oarecare legătură. Rămâne de văzut, dacă găsesc cartea a doua şi dacă o să mă apuc cu adevărat de serie. 

4. Instrumente mortale şi Dispozitive infernale – Cassandra Clare

Ar putea veni ca un şoc pentru unii dintre voi faptul că n-am citit încă seriile Cassandrei Clare având în vedere faptul că 99% din cititorii pasionați au devarat-o şi o iubesc ca pe o rudă. 😂 Ceea ce este şi mai şocant pentru mine este faptul că nici macar nu ştiu în detaliu despre ce e vorba în serii şi nu am nicio informație oricât de mică despre ea. Sper să rămână aşa până când încep să mi le cumpăr şi, evident, să le citesc căci după cum se poate vedea am o mare problemă cu spoilerele.

Seria în ediția asta are nişte cotoare superbe ❤

5. Labirintul – James Dashner 

O altă serie pe care n-am citit-o din pricina faptului că m-am uitat la film înainte de asta. Nu am de ce să mă plâng mi-a placut enorm şi ideea mi s-a părut genială, însă am încercat să citesc prima carte în engleză şi nu mi-a ieşit. Am pus-o deoparte şi a rămas deoparte de vreun an şi ceva. 

6. Al cincilea val – Rick Yancey

De data asta n-a mai fost filmul de vină. De vină au fost toate recenziile negative şi faptul că este o invazie extraterestră care la modul cel mai personal, nu e pe gustul meu. Am citit distopii, m-am mai uitat la filme de acţiune, dar ideea asta îmi pare prea uzată. S-ar putea să mă înşel şi în fapt chiar să fiu atrasă de ea, nu spun că nu este o serie bună, chiar mă bucur dacă vouă v-a plăcut, dar mai are de aşteptat mult şi bine până să ajungă la mine. 

7. Cântec de gheață şi foc – George R. R. Martin

Ei, probabil că nu sunteți surprinşi nici de faptul că n-am citit GoT şi nici n-am văzut serialul. La drept vorbind, seria asta e destul de intimidantă cu cele 10 mii de cărți în nu ştiu câte volume. S-ar putea să mi le cumpăr la vară, mai tot ochesc după oferte pe ici pe colo, dar mă mai gândesc. 

8. Percy Jackson şi Olimpienii – Rick Riordan 

Am văzut, dacă nu mă înşel, probabil jumătate din prima parte a filmelor, şi da Logan Lerman arată demențial. Acum cred ca motivul principal pentru care n-am citit seria asta cred că e lungimea şi faptul că am văzut o grămadă de ediții ale cărților si nu ştiu pe care să o iau, sau care e cea potrivită. Sunt foarte confuză cu privire la ele, dar chiar m-ar interesa să le citesc. 

Cam atat pentru azi. Voi ce serii populare nu ați citit?