Dumplin’ – Julie Murphy

Știu mai bine decât aș fi vrut ce înseamnă să fii o Dumplin‘. Am început să mă simt ca una în clasa a unsprezecea când am dat uitării mersul la sală și dietele imposibile cu care nu mă puteam acomoda, fiindcă în mintea mea eram inaceptabilă din perspectiva societații. Spre binele meu am înțeles că o viață sănatoasă nu implică doar măsura S la haine. Nu cred că am găsit nicio carte cu care să mă identific mai bine din acest punct de vedere cum am pățit-o cu Dumplin’.

Toată lumea are defectul acela care nu ne lasă în unele zile să ieșim din casă, care ne face să spargem o grămadă de bani pe tratamente de înfrumusețare și de care dacă am putea să scăpăm, ne-am da pentru asta primul născut. Exagerez puțin, dar înțelegeți cu siguranță la ce mă refer. Poate sunt sprâncenele pe care care le-ai pensat prea tare în generală fiindcă era cool și acum nu mai cresc oricâte uleiuri cu proprietăți miraculoase ți-ai pune pe față, poate sunt urmele de acnee fiindcă pubertatea nu știe să ierte, în cele mai multe cazuri, din păcate, sunt șoldurile care te opresc să îți porți blugii preferați și cartofii de la McDonald’s după care suspini în continuu.

Am fost învățați de-a lungul vremii de media, de prietenii părinților, de oricine nu are nicio legătură cu noi, că țelul către perfecțiunea fizică ar trebui să fie cel mai important în viață, într-o societate modernă, mai ales pentru o fată de 16 ani, cum este și Willowdean. Dar lucru care îi șochează pe cei mai mulți este că există și oameni, care chiar dacă sunt departe de ideal, se simt extraordinar de bine în pielea lor și nu au nevoie să fie retușați, să li se spună ce să îmbrace și cum să se poarte, fiindcă își cunosc prea bine atuurile și știu cum să și le pună în valoare. Cum este, din nou, cazul lui Will. Personal, am devorat cartea asta din scoarță în scoarță și nu am găsit nici măcar un lucru care să nu mi se pară veridic sau aplicabil. 

Will e plinuță. Și știe asta. Nu e nevoie ca mama ei, fostă regină a frumuseții să îi spună direct, pentru că emisiunile despre transformări miraculoase și mâncarea sănatoasă nu lipsesc din rutina lor. Are un loc de muncă decent și își vede de școală, alături de prietena ei cea mai bună Ellen de care nu se desparte niciodată. Mai bagă câte un snikers pe ascuns și nu îi e teamă să le întoarcă vorbele răutacioșilor de la școală sau să îi apere pe cei batjocoriți. De ce ar avea nevoie să schimbe ceva ce se pliază exact pe nevoile sale? 

Lucrurile încep să devină șubrede când începe o idilă greu de crezut cu domnul „fund de piersică” sau mai simplu Bo. Fiindcă Bo e atletic și merge la singura școală particulară din oraș, și ea este destul de sigură că nu s-ar uita niciodată la ea cu seriozitate. Cât de mult se poate însela un om! Will devine conștientă de cât de diferite sunt lumile lor și pentru prima dată în viață să teme să meargă mai departe. 

Cartea este un întreg carusel de emoții, și sunt atât de multe lucruri de spus despre ea că nu m-aș mai opri până mâine dimineață. Defectele, sub orice formă a lor, apar la toată lumea, fie că e vorba de încăpățânare sau o dantură proastă. Și este grozav să vezi cum, deși toată lumea face un mare tam-tam din ele, sunt de fapt nimicuri pe care n-ar trebui să ne irosim atenția în viață. 

Cred cu tărie că nu veți găsi o carte mai potrivită pentru adolescenți, care tratează un subiect atât de delicat pentru ei, cu atâta tenacitate, amuzament și realism. Mi-aș fi dorit să îmi spună cineva mult mai înainte că sunt exact cum trebuie și că nu e nevoie să schimb nimic la mine pentru a fi fericită. Ma bucur că la fel ca Will am înțeles asta pe cont propriu, puțin mai târziu, dar zic eu, suficient de devreme. 

Coperta e absolut perfectă, iar eu i-am dat cărții 4,5 steluțe. Vreau să le mulțumesc de asemenea celor de la editura Epica, nu numai pentru că au tradus o asemenea minunăție, dar și pentru că mi-au oferit-o pentru recenzie. 

Vă pup și abia aștept să văd ce gânduri aveți despre ea. 😘

Anunțuri

Hopeless. Fără speranță – Colleen Hoover

Nu este niciun secret faptul că Hoover este scriitoarea mea favorită de young adult și new adult, pentru că scrierile ei nu m-au dezamăgit niciodată și mereu am avut o lecție de învățat de la ea. Hopeless a fost primul roman NA cu care am avut deosebita plăcere de a mă delecta și a fost cartea care mi-a fructificat la maxim pasiunea pentru citit. Pe atunci nu aveam blogul și n-am avut cu cine să îmi împart părerea, dar se fac 3 ani de când am citit-o pentru prima dată, iar Editura Epica mi-a oferit șansa să mă bucur din nou de povestea lui Sky și a lui Dean, așa că am decis că este un moment bun să vă spun și vouă cât de mult mi-a plăcut.

Dacă a existat vreodată o carte care să izbească mai tare cu mine de un perete decât a făcut-o Hopeless, atunci cu siguranță n-am descoperit-o încă. Desigur, să vă spun în jurul a ce se învârte totul ar strica farmecul, așa că, precum fac de obicei, ating doar câteva puncte și vă asigur că e de preferabil să descoperiți voi mai departe.

Sky nu este atrasă de nimeni. Sky nu se deranjează să se bage în seamă cu ceilalți. Pe Sky nu o afectează bilețelele cu mesaje urâte lăsate pe dulapul ei de la școală de colegii răutăcioși. Fiindcă Sky nu simte nimic. Este impresionant să îți dai seama cât de ușor ajungem, chiar și noi, să punem o persoană într-o anumită categorie și cât de furați ne lăsăm de aparențe. Mintea umană este, cu siguranță, un loc foarte ciudat.

Dean Holder este persoana de care părinții te avertizează să te ferești. În ochii tuturor el este un proscris, o fire nemiloasă, fără speranță că se poate întoarce pe calea cea bună. Și cum ar putea arăta ei împreună? Vă spun eu, de-a dreptul perfect.

Prima lor întâlnire a fost ușor înspăimântătoare, pentru mine, și dacă aș fi fost în situația lui Sky aș fi fugit mâncând pământul. Gândurile lui Dean însă, sunt tulburi, vânate de fantome ale trecutului și deși el nu face, fizic vorbind, niciun pas în direcția greșită, Sky tot înțelege că nu-i o idee bună să fie în apropierea sa. Dar cine dă doi bani pe ceea ce trebuie, când poți să faci ceea ce te îndeamnă inima?

Prima parte a cărții mi s-a părut executată ca la carte, încărcați de sinceritate Sky și Dean pornesc împreună pe calea iertării și înțelegerii mutuale. Descoperă unul în celălalt o oglindă de defecte și calități, care se completează perfect una pe cealaltă. Aflăm de poveștile lor din trecut și cum au fost aduși față în față de ceea ce eu pot să cred că doar destin se poate numi.

Orice ați crede de la început despre anumite părți, vă înșelați. Totul este creat ca un puzzle perfect care se îmbină abia în ultimele pagini ale cărții. Suspansul este o calitate a lui Hoover care pe mine ca cititor m-a cucerit total.

Dacă am ceva de reproșat lecturii este faptul că s-a terminat. Nu vreau să pun cuvinte mari în această pagină, dar vreau să vă îndemn cu toată puterea mea să citiți această carte fiindcă o să vă fie imposibil să nu vă îndrăgostiți de ea.

Mulțumesc Editurii Epica care mi-a oferit și două exemplare în plus pe care le-am oferit cititorilor într-un concurs pe pagina de Facebook și sunt curioasă (dacă ați citit) ce părere v-a lăsat Hopeless.

Eu i-am dat 5 steluțe din 5 și aștept cu nerăbdare următoarele traduceri ale autoarei. ♥

 

  

 

 

 

 

 

 

Vocea lui Archer – Mia Sheridan

Of Doamne, inima mea e făcută scrum.

Am mai auzit şi în alte contexte de scriitoarea Mia Sheridan, bloggerii mei favoriți din străinătate idolatrizează, dar dat fiind faptul că nu a fost tradusă (până acum) şi la noi şi fiindcă am peste 30 de cărți necitite în bibliotecă, nu m-am convins să îi cumpăr cărțile în limba engleză.

Totuşi, vocea lui Archer a fost negreşit una dintre lecturile mele favorite vara asta. Trebuie să ştiți că subiectele abordate atât de partea lui Bree, cât şi față de Archer sunt foarte dramatice şi extrem de sensibile. Dacă încă nu v-am speriat atunci luați o cutie mare de şervețele şi pregătiți-vă sufleteşte pentru că veți plânge de mama focului.

Bree soseşte într-un mic orăşel din statul Maine, doar cu o sacoşă de haine, maşina şi cățeluşa ei sperând cu tărie că această mutare o să o ajute să treacă mai uşor peste moartea devastatoare a tatălui său. Îşi lasă în urmă toți prietenii, munca de-o viață a tatălui său – chiar dacă asta nu e neapărat o alegere – practic, toată existența sa. 

Greşelile din trecut şi alegerile celorlalți, l-au transformat pe Archer Hale într-o epavă de proporții astronomice. Lumea se fereşte de el şi el se fereşte de lume. Toată existența lui se rezumă la casa pe care a moştenit-o de la unchiul său şi la grădinărit. A învățat sa facă totul de unul singur, citind, lucru pentru care n-ai cum să nu îl îndrăgeşti. 

Prima lor întâlnire m-a speriat şi m-a încântat deopotrivă. Atitudinea lui Archer, la început, a fost greu de înțeles pentru mine, dar pe parcursul poveştii, ni se dezvăluie detalii din trecutul său, care te fac să înțelegi de ce prietenia este un lucru care pentru el nu există. 

Perseverența lui Bree şi încăpațânarea ei au ținut totul la suprafață între ei, şi am adorat faptul că este printre puținele dăți când fata ține mai tare cu dinții de relație decât o face el. Ador să văd că nu numai băiatul trebuie sa tragă ca lucrurile să meargă bine. 

Toate ca toate, sunt o mulțime de secrete şi misterul predomină constant de-a lungul poveştii. Chiar dacă de unele lucruri mi-am dat seama mai repede decât mi-au fost dezvăluite, au fost şi altele care m-au lăsat cu gura căscată şi m-au făcut să mă imbujorez sau să mă smiorcăi. Cartea asta clar e un carusel de evenimente. Nu aveți cum să vă plictisiți. 

Din cauza limbajului foarte explicit n-aş recomanda lectura celor mai timizi, dar cu siguranță povestea merită citită cu vârf şi îndesat. 

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads şi aştept cu nerăbdare să mai citesc şi alte creații ale Miei, fiindcă stilul ei profund şi simpatic, in acelaşi timp, m-a cucerit. 

Tag: Mid-year book freak out

Nadia de la The cemetery of books a fost o draguță și m-a invitat și pe mine să fac acest tag super drăguț și deși am trecut de ceva vreme de jumătatea anului nu aveam cum să nu accept.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în această parte a anului 2017?

Am o grămadă de favorite anul ăsta, pentru că toate editurile m-au surprins plăcut cu o mulțime de lansări care mai de care mai interesante. Totuși până acum Love&Gelato de Jenna Evans Welch este cu siguranță prima în top.

2. Cea mai bună continuare a unei cărți citite în 2017?

Am citit și iubit cu ardoare seria Alegerea de Kiera Cass și pot să spun că e una dintre cele mai fantastice și magice serii pe care am avut șansa să le citesc.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Abia aștept să găsesc răbdarea și timpul necesar să mă apuc de Trei coroane întunecate de Kendare Blake, am auzit numai de bine despre ea, iar coperta e fantastică.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului?

Abia aștept ca scriitoarea Colleen Hoover să lanseze în octombrie cartea „Without Meritfiindcă o aștept încă de anul trecut.

5. Cea mai mare dezamăgire?

Aerul pasiunii de Brittany C. Cherry a fost o carte atât de aclamată, atât la noi cât și în străinătate, dar pentru mine pur și simplu nu a funcționat. Am încercat să trec peste cruzimea lui Tristan, dar la un momentdat am decis să renunț pur și simplu, fiindcă doar mă chinuiam să trec paginile.

6. Cea mai mare surpriză?

Aici cu siguranță o să pun pe listă cartea lui Kiersten White – Și mă întunec. A fost cu certitudine una dintre surprizele cele mai mari și cele mai plăcute în materie de cărți anul ăsta.

7. Noul autor preferat (debutant sau nou pentru tine)?

Mia Sheridan se numără printre noii mei autori favoriți și sunt foarte nerăbdătoare pentru o nouă apariție din partea ei și la noi.

8. Cel mai nou crush pe un personaj?

Oliver din Everything, everything de Nicola Yoon, asta probabil fiindcă e printre ultimele cărți citite și eu am tot timpul crush-uri pe personajele masculine, care se schimbă constant.

9. Cel mai nou personaj preferat?

Lada Drăculea din Și mă întunec, nu numai pentru că e una dintre cărțile mele preferate de anul ăsta, dar și din cauza caracterului ei neîmblânzit și reacților neașteptate pe care le are față situațiile în care este pusă.

10. O carte care te-a făcut să plângi?

Nu prea plâng când vine vorba de cărți, în cel mai rău caz doar mă întristez foarte tare, iar Vocea lui Archer a fost printre cele mai sensibile și melancolice lecturi care mi-au ajuns pe mână.

11. O carte care te-a făcut fericită?

Asta e o întrebare capcană. Toate cărțile mă fac fericită. Probabil as merge ca exemplu cu Love&Gelato.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ați văzut-o anul ăsta?

Am văzut ecranizarea după Fallen de Lauren Kate şi n-aş zice că e cea mai bună, dar a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult.

13. Recenzia preferată scrisă până acum?

Pffff, greu de ales. Pun foarte mult suflet în toate recenziile pe care le fac, deci nu am o favorită.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul acesta?

Am primit ediția US de la Maybe Someday de Colleen Hoover care e scriitoarea mea favorită.

15. Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?

În capul listei se află cu siguranță Trei coroane întunecate şi Blestemul câştigătorului.

Mulțumesc din suflet pentru acest tag şi vă provoc şi pe voi să luați parte la el. ❤

Pupici,

Anita.

Everything everything – Nicola Yoon

Cartea asta nu mi-a greşit cu nimic, practic nici nu avea cum, în aceeaşi măsură nici nu m-a impresionat peste normă.

Toate discuțiile din jurul ei nu mi-au alimentat dorința de a o citi, dar fiindcă o aveam acasă şi am prins câteva ore libere am vrut să împărtăsesc şi cu voi opinia mea onestă despre ea.

Maddy e o tipă super drăguță şi am ştiut că o să îmi placă de ea încă din primele pagini. Nu e ceva foarte întâlnit să dai peste un personaj care pare că îți înțelege obsesia pentru cărți şi mi-a intrat direct la suflet. Povestea ei este pe cât de tristă pe atât de puțin credibilă, însă trebuie să recunosc că mare parte din acțiune a salvat cartea de la dezastru.

Lucrurile sunt destul de simple și se desfășoară într-o monotonie constantă pentru ea: stă toată ziua acasă, nu cunoaște prea multă lume personal și citește foarte, foarte mult. Apreciez enorm, oricum, dăruirea sa și maturitatea cu care își tratează diagnosticul. Înțelege că în situația în care e, să o ia razna, ca și majoritatea adolescenților, nu e o opțiune viabilă.

Dar ce fel de viață este aceea pe care nu o trăiești cu adevărat?

Când Oliver se mută alături este de-a dreptul imposibil să nu ne gândim că o scânteie se va aprinde între ei doi. Mi-e teribil de drag de Olly, de modul drăguț și „sexy” în care se prezintă și de faptul că înțelege și nu pune la îndoială situația delicată în care se află Madeline.

Maddy observă şi înțelege că nici viața pe care o duce vecinul ei nu este roz, întrucât tatăl lui este alcoolic, iar mama sa prea speriată ca să facă ceva. Certurile sunt la ordinea zilei în familia lui, iar singurul mod în care el evadează par să fie conversațiile de pe mail pe care le are cu ea. 

Nu credeam că o să îmi placă atât de mult capitolele scurte şi modul ordonat în care se sare de la una la alta. Am adorat în aceeaşi măsură şi desenele amuzante ale lui Maddy despre anumite situații în care se regăseşte cu Olly. Întâlnirile pe ascuns, relativ ascuns, pentru că asistenta ei ştie totul, m-au emoționat tare mult şi m-au umplut de speranță. Oliver este un adevărat gentleman deşi nu recunoaşte, pentru că respectul lui, față de Maddy şi de boala ei, pare magie curată. 

A fost cam dusă la extrem ideea conform căreia dragostea vindecă totul şi deşi i-am înțeles motivele lui Maddy, pentru că nu s-a mai îndrăgostit niciodată, asta nu înseamnă că sunt şi de acord cu ele. Pare o fată deşteaptă şi cu simț practic, genul de persoană cu care aş vrea să leg o prietenie, de aceea nu am înțeles răzvrătirea ei aşa de rapidă. Mi s-a părut că el nu o influențează cu nimic, toate alegerile i-au aparținut. 

Am fost plimbată într-un carusel, pentru că unele scene îmi plăceau la nebunie, altele mi-au părut de-a dreptul puerile. 

Pentru cei care au citit cartea, ştiu că punctul culminant n-a fost chiar atât de culminant, şi mi s-a parut de-a dreptul sec, trântit cu scopul să impresioneze, dar nu suficient de credibil şi de „prelucrat”. Mă opresc aici ca să nu vă umplu de spoilere. 

Simplitatea poveştii şi stilul de scris al autoarei m-au făcut să o ador. Drama prefăcută şi imposibilitatea unor scene din final, mai puțin. Toate ca toate, a fost o carte foarte drăguță, mi-a dat o stare de bine şi m-a ținut în priză. Se citeşte repede şi o să vă placă cu siguranță, dacă nu sunteți foarte pretențioşi cu romanele YA. 

Eu i-am dat 4.5 steluțe pe Goodreads, deşi dacă mă gândesc mai bine poate i-aş fi dat doar 4 🕊🕊🕊🕊

Să aveți o zi superbă! 

 

Marea călătorie a lui Amy și Roger – Morgan Matson

Încep prin a vă spune că n-am mai pățit de mult timp să citesc o carte YA la care să stau să citesc aproape o săptămână. Cartea lui Morgan Matson a fost cu siguranță una dintre lecturile acelea care merg perfect cu o scurtă vacanță, ca să te poți concetra bine pe ea. Dacă nu v-ați planificat nicio călatorie în luna iulie, atunci cu siguranță trebuie să treceți pe listă această carte şi veți ajunge negreşit într-una. 

Regulile erau simple: mama ei a planificat traseul, a lăsat suficienți bani de cheltuială pe cardul de credit, a făcut rezervările la hoteluri şi s-a asigurat că în 4 zile Amy o să ajungă cu bine în noul ei oraş, unde vor începe împreună o nouă viață după moartea tatălui său. 

Dar Amy nu vrea să conducă, iar singura opțiune e ca fiul unei prietene de-a mamei sale să îi fie companion şi şofer. Amy nu se aştepta sub nicio formă ca Roger să fie şi draguț şi simpatic, poate chiar şi atrăgator. Şi oricât de tare ar vrea, este evident că nu poate să ignore aceste lucruri. Micul şi plictisitorul lor traseu devine o aventură de proporții neaşteptate când se abat de la drum, Amy întrerupe legătura cu mama sa şi cei doi o transformă într-o călătorie amuzantă, sentimentală şi de reîmprospătare psihică.

Inima şi gânditul excesiv nu o lasă pe Amy să treacă peste decesul tatălui său, iar mintea şi frustrarea nu îl lasă pe Roger să treacă peste despărțirea de fosta sa prietenă. Niciunul dintre ei nu este deschis spre ceea ce urmează sa se întâmple, dar când ajungi să fie prea târziu, nu se mai pot abate de la drum. 

Personal speram la lucruri mai amuzante, petreceri nebuneşti şi o atmosferă relaxantă de vară, în stilul cărții Love and Gelato. În schimb aici lucrurile mi s-au părut puțin cam apăsătoare şi totul se mişca foarte greu. Sentimentele contradictorii ale lui Roger, amintirile şi alternarea cu evenimente din trecut ale lui Amy m-au obosit la maxim. 

Nu a existat neapărat vreun eveniment neplăcut, dar am pornit de la premisa că o să mă distrez. În schimb drama şi tot misterul din jurul celor doi a ajuns să fie prea mult pentru mine şi m-au făcut să vreau chiar să abandonez cartea. Mi-am dat seama care era secretul lui Amy încă de la început, iar insistența lui Roger asupra fostei sale a luat din farmecul poveştii. 

Dacă nu vă plac cărțile sentimentale şi cu suspans prea îndelungat atunci n-o să meargă pentru voi. Nu pot să zic că a mișcat ceva în mine sau că mi-a zguduit lumea, dar pentru o lectură de vacanță este acceptabilă. Ce am apreciat cel mai mult şi probabil singurul lucru pentru care am renunțat, au fost imaginile foarte drăguțe cu locurile prezentate şi paginile de jurnal ale ei. 

I-am dat 3,5 pe Goodreads deşi mi-ar fi plăcut să îi pot oferi mai mult. 

Flower – Elizabeth Craft & Shea Olsen

Nu cred că am avut ocazia să mai citesc până acum (cel puțin nu îmi amintesc în momentul acesta) o carte scrisă în colaborare şi în care ideile autorilor să se plieze atât de bine între ele. Flower nu numai că a fost o surpriză extraordinar de plăcută, dar m-a scos dintr-un reading slump lung cât o zi de post.

V-am mai spus că Epica este una dintre editurile mele favorite? Ei, dacă n-am menționat de cel puțin 10 ori lucrul ăsta în ultimele mele postări atunci să îmi fie ruşine. Încerc din răsputeri să nu plec cu nicio aşteptare când mă apuc de o carte şi m-am bucurat enorm de faptul că Flower s-a numărat printre lecturile despre care n-am avut altă informație în afară de titlu şi scurta descriere de pe site.

Charlotte este o tipă adorabilă; lucrează într-un magazin de flori, învață din răsputeri, ca să nu calce pe urmele mamei sale şi este mereu condusă de vocea rațiunii. Ocupată mereu cu munca şi orele suplimentare de la şcoală, la care adăugăm faptul ca evită cu meticulozitate orice interacțiune cu băieții, viața ei personală este egală cu 0. Dar lucrurile iau o turnură mai puțin aşteptată când se trezeşte într-o seară în magazin, cu puțin înaintea închiderii cu mai puțin sfiosul Tate. 

Impresionat de lipsa ei de interes față de el, Tate ajunge să întoarcă moneda în favoarea lui prin inteligența de care da dovadă, cand o face pe Charlotte să fie ea care aşteaptă cu nerăbdare să se întâlnească cu el. Faptul că o tratează cu respect, dar în cele din urmă ajunge s-o lase cu ochii în soare, într-un mod relativ pozitiv, m-a amuzat şi mi-a dat tot felul de reacții idioate, în care am râs şi am implorat eu însămi ca el să apară mai des în peisaj.

Încet, încet, deşi obişnuită sa îşi impună tot felul de restricții, Charlotte ajunge să cadă în mrejele lui şi să accepte o întâlnire cu el. Precum probabil deja v-ați dat seama, niciodată lucrurile nu sunt aşa cum par, iar sub învelişul misterios Tate este este o persoană foarte dulce. Dar din păcate are şi el demonii lui.

Am ajuns la un momentdat să fiu de părere că sunt nişte probleme psihice acolo la mijoc, să îmi fie cu iertare, n-a fost deloc aşa.

Au fost o mulțime de situații în care mi-am pus mâinile în cap şi îmi venea să intru în carte şi să ii dau şi pe ei, deasemenea, cap în cap. Pentru că nu mi s-a parut corect să îmi dea speranțe şi să mi le frângă aşa de uşor. Încăpățânarea lui Charlotte şi modul în care Tate o atrăgea doar ca s-o respingă fără niciun motiv aparent m-au bulversat de-a dreptul.

Vă asigur că nu ştiu cum s-au jucat atât de bine cu psihologia personajelor, dar autoarele au reuşit să ma convingă de faptul că am în față două persoane reale, cu probleme reale, cu o iubire reală care îi uneşte şi eventual îi aduce din nou şi din nou împreună.

Atmosfera este foarte „light” în carte, se citeşte uşor, deşi cele 300 de pagini m-au intimidat puțin la inceput. Ştiu că pare multa informație dar vă asigur că nu aveți aici nici 30% din tot ce se întâmplă.

Dacă ar fi să vă dau un exemplu aş spune că Flower seamănă în anumite aspecte cu Distanța dintre noi de Kasie West şi Love & Gelato a lui Jenna Evans Welch, care mi-au plăcut la fel de mult şi care sunt lecturi extraordinar de potrivite cu perioada aceasta de vară. Recomandarea mea? Luați-vă o limonada rece şi savurați această lectura cât mai repede posibil. O să vă îndrăgostiți de aventurile celor doi în Los Angeles, fuga de acasă pe furiş până în New York şi o plimbare de revenire până în frumoasa Italie.

Clar pentru mine a fost o lectură de 5 floricele 🌸🌸🌸🌸🌸.