Oare numai mie mi se întâmplă să răcesc în perioada de după ce trece frigul? Mi-am făcut o cană de ceai negru şi m-am învelit într-o pătură ca un burito, m-am aşezat în locul cel mai comod, în mijlocul patului, şi vreau să vă povestesc un pic despre ultima carte citită, aşa cum am promis pe contul meu de instagram (n-am întârziat, ha!). Lista mea de TBR creşte considerabil pe zi ce trece, cu cărţi pe care le am deja de luni de zile, aşa că încerc să prind din urmă, dar când m-a sunat curierul să mă anunţe că mi-a venit un alt colet n-am putut să mă abţin şi am sărit direct la lectură.

Nemuritoarea Starling este primul volum din trilogia Emblema Eternității apărută recent în colecția Leda Edge. Recunosc că am fost puţin surprinsă de faptul că au mai scos-o pentru că fusese anunţată de ceva ani, dar nu e nicio problemă, ne bucurăm de ce avem şi mulţumim frumos. Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa-i?

Este evident faptul că o să încep prin a spune că ador coperta şi că rozul predominant este o plăcere estetică pentru ochii mei obosiţi de lucruri întunecate. De asemenea nu mă aşteptam să fie atât de groasă cartea, pentru că sunt aproape 350 de pagini şi din poze părea mult mai mică. Eh, astea-s detalii şi sunt sigură că vreţi de fapt să ştiţi cum mi s-a părut povestea.

Trebuie să mă credeţi, în timp ce citeam primul capitol, nu puteam să îmi scot din capul faptul că această carte îmi aduce aminte de începuturile mele în ale lecturii, de fantezia şi de nerăbdarea cu care scanam fiecare rând, de lupta contra răului, de intrigi, minciuni şi planuri ascunse şi mai ales de băieţii răi şi fetele puternice, lipsite de teamă, care se războiesc împreună până la capătul lumii pentru dragostea lor. M-a făcut foarte, foarte nostalgică, din pricina stilului autoarei şi a temei şi vă garantez că o să simţiţi la fel ca mine.

„De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii sufletului.

Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.”

Intrigant sau ce?

Ce mi s-a părut puţin ciudat şi, recunosc, mi-a displăcut, legat de acţiunea cărţii, a fost faptul că atât Alex cât şi Emil apar din neant, la momente diferite, şi intră în poveste fără niciun avertisment. Pe deasupra, Evie începe să îi placă pe amândoi şi e constant la fel de confuză ca şi cititorul în legătură cu sentimentele ei legate de băieţi. E totuşi amuzant de privit şi imaginat cum cei doi se luptă precum doi cocoşei într-un ţarc pentru dragostea ei.

Lucrurile evoluează pe parcursul lecturii şi veţi descoperi tot câte o frântură din trecutul celor trei cât şi legăturile atât de importante dintre ei. Aici, iarăşi mi-a displăcut faptul că nu era o ordine (crono)logică a evenimentelor şi unele din ele mi-au părut trântite acolo de-a dreptul şi m-au derutat.

În ultimele, să zic, o sută de pagini, acţiunea a început să o ia la galop şi deşi până atunci am continuat să fiu reticentă şi am început să îmi pierd speranţa, it happened. The cliffhanger! Okay, nu pot să vă dau spoilere, dar s-a întâmplat o chestie pe cât de naşpa pe atât de mişto care a pus totul în mişcare.

Personal, din ce am citit şi înţeles, eu sunt #teamAlex pentru că mi se pare că Emil are ceva de ascuns constant şi nu am încredere în el. În plus, nu îmi place numele lui. Ah sunt aşa o superficială, nu mă urâţi. 😂 Îmi place tare mult de Evie, fiindcă e genul #badass, independentă, care, cum am spus, deşi e indecisă în anumite privinţe, nu se lasă vrăjită de vorbe şi judecă totul la rece. Părinţii ei sunt grozavi şi o lasă să conducă un Mustang, un ATV, merge în drumeţii de una singură şi nu se teme de nimic, nici când i se spune clar că e în pericol de moarte. Pentru că să fim serioşi, sunt şanse mari ca Alex să fie nebun, de ce l-ar crede pe cuvânt? Ei, trebuie să citiţi ca să aflaţi despre ce e vorba.

Şi acum verdictul – pentru că ăsta e cel mai important – cartea mi-a plăcut în proporţie de 70%. Sunt sigură că dacă aş fi citit-o acum 2-3 ani părerea mea ar fi fost cu totul diferită, i-aş fi dat 5/5 pe Goodreads şi aş fi ridicat-o în slăvi. Nu e o carte rea şi spre surprinderea mea pe final chiar nu am stat să mă mai uit la ceas sau să mai număr paginile fiindcă totul a mers ca uns. Sunt curioasă, vouă ce părere v-a lăsat?

Nota mea este 3,5/5 şi aştept cu nerăbdare volumul 2 pentru că trebuie să aflu pe cine alege Evie. Mulţumesc de asemena editurii Leda care mi-a trimis cartea, sunteți foarte drăguți cu mine! 😘

 Kisses, xo ❤

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Nemuritoarea Starling – Angela Corbett

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s