Instagramul meu mi-e martor cât de mult o iubesc pe K.A. Tucker. Are un fel lejer şi aparte de a contura poveşti, de-a crea personaje şi de a sensibiliza şi cele mai reci inimi.

Când am citit Zece respirații scurte, după nici primele 20 de pagini am ştiut că o să îmi placă. Din nefericire cu O minciună nevinovată lucrurile au stat un pic diferit.

Mi-o aminteam bine pe Livie Cleary din primul volum al seriei. Mi-a plăcut enorm de ea, pentru că este exact genul meu de persoană, tăcută şi liniştită, care nu face prea mult zgomot şi care pune şcoala înainte de toate. Bine, e puţin cam prea strictă cu sine, dar lucrurile se schimbă vertiginos în volumul doi. Livie a ajuns la Princeton – locul unde părinţii ei se aşteptau s-o vadă, locul unde şi-a dorit să ajungă de când împlinise 8 ani, locul perfect pentru copiii ca ea.

Dar oare să fi făcut alegerea corectă?

Kacey vrea cu tot dinadinsul să o scoată din bula ei de perfecţiune, aşa că înainte să înceapă cu adevărat cursurile, sora ei mai mare o duce pe Livie la o petrecere studenţească, în afara campusului. O simplă petrecere care schimbă tot ce am ştiut vreodată despre Livie, de fapt, schimbă tot ce Livie a ştiut vreodată despre ea. Mi-a plăcut enorm prima parte a petrecerii, unde sărutată pe nepusă masă de un necunoscut Livie îi răspunde cu un pumn în faţă.

„-Al naibii croşeu pentru cineva atât de… 
Îşi lasă o mână în jos mai aproape de braţul meu. Simt un deget alunecând pe bicepsul meu. 
– Femeie.” 

Ashton Henley e numele lui şi trebuie să recunosc că l-am urât la început. Nu era arogant de genul – mi-ar plăcea să îl tăvălesc în aşternuturile mele – ci era un fel de mi-ar plăcea să îl strangulez şi să privesc cum viaţa îi părăseşte corpul. Uh… nu vreau să par sadică, dar chiar l-am detestat. Însă de acolo şi până la a se dezlănţui ca un animal al petrecerii mai e doar un pas pentru Livie. Dimineaţa o găseşte aproape dezbrăcată şi fără vreo amintire din noaptea precedentă, dar cu recunoaşterea tuturor celor din campus şi distrugerea imaginii ei de „fată perfectă”.

Problema cea mai mare pe care am avut-o cu cartea şi motivul pentru care am continuat să o compar cu prima, a fost faptul că evenimentele sunt foarte confuze. Poate am fost eu neatentă, sau nu ştiu, dar mi-a fost greu să mă prind din prima că Ashton e personajul principal masculin şi nu Connor. Şi da, e un triunghi amoros acolo care m-a tot călcat pe bătături.

Un lucru care mi-a plăcut foarte mult, depărtându-ne de relaţia amoroasă dintre cei doi, a fost doctorul Stanley care prin metodele lui deloc ortodoxe şi complet amuzante, încearcă să descopere ce o împiedică pe Livie să vrea să facă greşeli, în adevăratul sens al cuvântului. Ne lovim şi de câteva lucruri legate de familia ei, despre promisiuni încălcate şi despre acceptare.

Trecând de jumătatea cărţii lucrurile, recunosc, au început să se mai aşeze şi m-am obişnuit cu personajele, cu rolurile şi acţiunile lor şi am putut să mă bucur mai mult de lectură. Ashton a început să fie mai prezent, să fie mai drăguţ, dar relaţia dintre el şi Livie a fost tot pe culmile dramei, pentru că mai multe secrete din viaţa lui sunt aduse la suprafaţă – puncte în plus pentru ele.

Pe măsură ce mă apropiam de final am fost tot mai tristă gândindu-mă că povestea se termină şi nu înţelegeam de ce, doar nu îmi plăcuse atât de mult! Fuseseră momente pe care le-am adorat cu ardoare şi momente care mi-ar fi plăcut să nu fie deloc acolo. Dar cum am spus în început, n-a fost tocmai o stare de armonie şi din cauza asta au venit confuzia şi, oarecum, neplăcerea mea.

I-am dat 3,5/5 şi mă gândesc serios să recitesc cartea ca să fiu sigură că n-a fost cartea de vină, ci eu.

Eu v-o recomand oricum, pentru că o să vă ţină în priză şi sunt sigură că o să o îndrăgiţi.

 
 

 Kisses, xo 😚

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „O minciună nevinovată – K.A. Tucker

  1. „era un fel de mi-ar plăcea să îl strangulez şi să privesc cum viaţa îi părăseşte corpul” 😂😂😂

    Partea mea preferata din review! :)) mi se intampla si mie adesea sa am astfel de ganduri legate de un personaj ☺️

    Eu am citit seria Burying Water scrisa de aceeasi autoare si, desi nelipsita de probleme, mi-a placut mult.

      1. Recunosc ca pentru coperta am citit-o pe prima si apoi m-a prins seria. Sunt usor legate intre ele cartile (prin diverse personaje), desi se pot citi si ca standalones. Ar fi fain sa apara si la noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s