20160925_171317

Luna octombrie n-a fost cea mai productivă din punctul de vedere al faptului că n-am apucat să citesc decât vreo două cărţi. Cu facultatea şi programul dat peste cap pe care îl am am citit tot pe fugă sau pe furiş. Am avut noroc totuşi că am făcut câteva poze cu cartea mai de mult şi astfel am ajuns să scriu azi acest articol. Trebuie să vă spun că nu mă simt completă dacă nu am poze pentru articole şi prefer să nu le scriu fără prezenţa fotografiilor. Sărim peste detalii şi astfel ajungem aici: ultima mea lectură Destine la limită.

Cu un iubit adorabil, o viaţă socială activă şi cu un talent deosebit la pictură Echo Emerson părea că nu îşi mai poate dori altceva de la viaţă. Dar acum fratele ei e mort, tatăl ei a despărţit-o de propria-i mamă fără vreo explicaţie şi accidentul pe care l-a suferit şi de care nu îşi mai aminteşte nimic a marcat-o fizic pe viaţă. Este sigură că cicatricele monstruoase de pe mâinile sale i-ar îndepărta pe toţi, de aceea poartă numai bluze cu mâneci lungi, nu mai socializează şi se închide în carapacea ei unde simte că e în siguranţă.

Noah Hutchins fumează iarbă, îşi petrece nopţile cu prietenii săi cei mai buni Isaiah şi Beth şi nu îi pasă, în aparenţă, de nimic în viaţă. Este definiţia vie a unui „bad boy” şi nu îmi pare rău că m-am lăsat dusă de val şi m-am îndrăgostit de modul realist în care este transpus. Noah nu intră forţat în viaţa lui Echo, lasă lucrurile să vină de la sine, aşa cum ar şi trebui, îi respectă intimitatea, îi respectă dorinţele. Nu e genul *Edward Cullen*, nu se strecoară în casa ei şi este suficient de drăguț încât să îi cunoască tatăl ca să îl asigure ca fata lui e în siguranță.

Relaţia lor mi se pare una dintre cele mai drăguţe din câte am întâlnit recent în ultima perioadă în cărţile pentru adolescenţi. Fac meditaţii la mate, îşi spun ofurile, se mai şi distrează împreună şi mi-au dat o stare foarte bună pe tot parcursul lecturii.

Am avut o mică problemă pentru că am citit gândindu-mă constant la accidentul lui Echo, fără să mă concentrez pe restul acţiunii şi atunci când am aflat adevărul, recunosc am fost un pic dezamăgită. Întorsătura de situaţie a fost ceva care n-aş putea spune că m-a dat pe spate, dar privind retrospectiv scrisul lui McGarry mi s-a părut super lejer, deşi e plin de încărcătură emoţională.

Dacă aveţi chef să citiţi o carte care să vă facă să plângeţi puţin şi dacă vreţi ceva care să facă atac la sentimentele voastre, după cum v-am mai spus, aceasta este potrivită pentru voi. Abia aştept să îmi cumpăr restul seriei şi să descopăr poveştile lui Beth şi Isaiah.

PS: în total din câte am văzut pe Goodreads sunt 5 volume, la noi sunt traduse doar primele 3 🙂

4,5/5

yaaaaaaaaaaaasssssssss

20160813_111800.jpg

img_20161107_225101

Kisses, xo ♥

Anunțuri

7 gânduri despre „Destine la limită – Katie McGarry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s