Răniţi este povstea devastatoare a doi oameni care vin din medii total diferite, care nici măcar nu vorbesc aceeaşi limbă, dar ajung să împărtăşească limbajul universal al iubirii.

„Războiul ne-a răpit totul. Acum, nu ne rămâne decât să ne salvăm unul pe altul.”

Descrierile din primele, să zic, 100 de pagini m-au luat total prin surprindere. Este conturată o realitate crudă, de care pot să recunosc nu ştiam decât din filme.

Rania este obligată de circumstanţe să apeleze la cea mai înjositoare slujbă din câte ştie omenirea: îşi foloseşte trupul ca să trăiască de pe o zi pe alta. Ea n-a cunoscut niciodată o altfel de existenţă, întrucât de la vârsta de 14 ani, când şi-a pierdut şi ultimul membru al familiei, pe mătuşa sa, iar fratele ei mai mic Hassan s-a înrolat în armată, trăieşte singură.

Concomitent, este prezentat punctul de vedere al lui Hunter un soldat american care este plecat în Irak, cu o poveste de viaţă la fel de tristă. Părinţii lui au murit, iubita lui l-a înşelat şi acum e pe cale să îşi piardă el însuşi viaţa. Însă ceva se întâmplă în sufletul Raniei când îl vede prăbuşit în apropierea casei sale, în urma altercaţiei cu poporul său, şi îl ascunde la ea deşi ştie ce primejdie o paşte dacă cineva află adevărul.

Hunter este deranjat de lucrurile pe care trebuie să le facă Rania, deşi doar acesta este singurul mod prin care îl poate ţine în viaţă. Femeia îi tratează rănile, cumpără medicamente şi se chinuie din greu să îi întreţină pe amândoi. Nu vă temeţi însă, căci spiritul protector al lui Hunter nu se lasă doborât de nişte răni fizice şi face orice e omeneşte posibil s-o ţină în siguranţă.

În timpul în care îl petrec împreună, cei doi învaţă reciproc să comunice în limba celuilalt, prind încredere şi îşi dezvăluie suferinţele. Realismul a fost dureros de bine conturat, problemele nu se rezolvă peste noapte, iar atât Rania cât şi Hunter ajung să dezvăluie părţi din ei care nu credeau că există.

Am avut o relaţie 50-50 cu cartea asta. M-am apucat de ea acum o săptămână şi jumătate fiindcă voiam să citesc ceva ca să mai treacă timpul, dar după primele pagini m-a luat o stare de nelinişte şi am renunţat la ea. Am tot „ciugulit” câte o pagină două până aseară când în sfârşit am terminat-o.

Îl ador pe Hunter fiindcă înţelege că pentru Rania ceea ce face este o slujbă, este modul ei de a supravieţui şi nu-i pricinuieşte fetei altceva decât dezgust. Sentimentele ei sunt pure, iar în inima ei este încă copila aceea de 14 ani care speră că totul va ajunge pe un făgaş normal.

Starea mea de nelinişte, cum am mai spus, s-a datorat cruzimii cu care sunt descrise unele scene din război, care fără vreun fel de glumă, ar putea să afecteze emoţional cititorul. Dacă e să pun pe listă şi unele scene mai explicite dintre cei doi protagonişti, n-aş recomanda cartea unui cititor foarte tânăr.

Per total, deşi mi s-a părut o lectură un pic cam grea chiar şi pentru mine, mi-a plăcut, în special datorită finalului. De aceea i-am dat şi 4 steluţe pe Goodreads.

ok

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Răniţi – Jasinda Wilder

  1. Frumoasa recenzia ta. Este o carte crudă, prezintă o realitate dura, poate si de aceea mi-a placut atat de mult!
    Astept cu nerabdare o alta carte a autoarei, care sper sa apara cat mai repede!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s