image

Părerea mea:

Am citit cărțile acum două veri, dar ideile din ele îmi sunt (prin nu ştiu ce magie) încă proaspete în minte. Problema este că încă nu m-am decis 100%: îmi plac? Nu îmi plac? Ce să fac cu ele? In ce colț al minții să le pun?

Inainte de a începe vreau să vă spun că am găsit într-un articol de-a unei blogerițe pe care o urmăresc o chestie care pe mine personal m-a amuzat teribil şi anume: un anticariat, din UK a refuzat să mai primească FSOG pentru că primeau prea multe şi nu mai aveau loc de ele, la propriu!!! Un alt articol spunea că o organizație din Marea Britanie a facut o strângere de fonduri împotriva abuzului domestic în care au fost arse copii ale cărții pentru caritate. Încercați să vă dați seama acum, ce pot face cititorii dacă nu le place ceea ce citesc.

image

De fapt, sigur ați citit-o şi voi, sigur ați auzit măcar de ea. Sigur ați primit spoilere cu carul. Trilogia fenomen bla, bla, bla…

Acum, se ştie şi dacă nu ştii, află acum, că FSOG a început ca un fanfiction pentru Twilight. (Oh, Edward!) Nu am o problemă cu fan ficurile, n-am citit extraordinar de mult din categoria asta, dar chiar şi după ce a fost publicată 80% tot Twilight a rămas. Temperamentul de mogul al lui Christian şi firea transparentă a Annei se indentifică perfect cu protagoniştii din Saga Amurg.

(Am citit şi Twilight, nu ştiu dacă voi face o recenzie.)

Dacă ați văzut sau dacă v-ați dat seama din recenziile mele anterioare, sufăr de o boală numită NU SUPORT CARACTERUL OBEDIENT AL FETELOR ÎN POVEŞTI.

Anastasia Steele e o studentă la literatură care printr-o ironie a sorții ajunge să îi ia interviu, relativ, fiorosului şi extraordinar de magnific Christian Grey.

anastasiachristianelevator.gif

Povestea asta avea toate premisele unei capodopere în adevăratul sens la cuvântului, asta dacă autoarea ar fi ştiut cum să mânuiască cuvintele. Am auzit la cineva cum că lucrarea ar avea o „psihologie foarte complexă”. Nu. Nu are, oricine îşi poate da seama de asta. Christian a fost rănit în copilărie şi acum îşi reprimă toată suferința lovind şi facând sex cu fete care seamană cu „narcomana” – mama lui. Nimic AŞA de complex şi, după mine, nici foarte impresionant. Jumătate din personajele din literatura contemporană fac sex ca să scape de trecut. Deci, mă repet, nimic complex.

Oricât de dement ar părea, țin să menționez că în unele momente pare, CHIAR PARE, că el este cel care deține controlul. Christian cel rău, cel nemernic, ei, eu contrazic asta. Controlul este în mâinile Annei absolut şi irevocabil. Ea este cea submisivă, da, dar ea stabileşte regulile, ea decide când şi unde se opreşte totul. Christian nu dă ordine, încearcă doar să impresioneze cititorul.

Stilul de scris al cărții… Dumnezeule, nu cred că am citit o carte care să îmi dea mai mari dureri de cap. Este repetitiv, este plat, este plictisitor. Să vă spun drept, am continuat povestea doar pentru că îmi plăcea mica poveste de dragoste din spatele eternelor scene BDSM. Aia a fost singura care mi-a intrat la inimă cu adevărat.

Cât despre personajele din jurul protagoniştilor, nu m-au impresionat prea tare. De obicei, când citesc o carte la care nu îmi plac personajele principale sigur e din cauza că am pus ochii pe unul secundar care mi-a atras mai mult atenția. Aici n-a fost cazul. Kate, suferă de prietenia aia oarbă şi o împinge pe Anna în braţele lui Christian, fără să se chinuie să afle că e ceva greşit cu el. Familia lui Christian e foarte bogată şi fiecare se bucură că o întâlneşte în sfârşit pe cea care este etichetată imediat că i-a furat inima. Sunt superficiali şi m-au plictisit. Ah, şi cum să uit de zeița interioară a Annei care a scurs toată viața din mine!

Apoi ar mai fi de luat în considerare şi faptul că Christian (scuzați cacofonia) e putred de bogat. Toată lumea ştie că dacă ar fi vândut hotdogi la colțul străzii la pagina 20 a cărții ne întâlneam cu el în închisoare.

Cartea nu nici teribil de proastă, cum am spus, are pasaje care mi-au plăcut, dar e foarte… confuză. Trimite atâtea mesaje nepuse la punct: ba Anna acceptă totul, ba vrea să stea departe de el pentru că îşi dă seama că are probleme la mansardă. Ba Christian o vrea doar pentru sex, ba vrea să îi cunoască familia şi să ştie toată lumea că Anastasia e a lui. Eu personal, nu ştiu ce să mai cred.

Toate cele trei cărți au fost un du-te vino în care protagoniştii dispăreau şi apăreau, fugind unul de celălalt doar ca să se întâlnească iar. Evenimentele au fost clişeice, personajele au rămas plate şi eu doar m-am amuzat de prostia inocența lor. De luat în considerare este şi faptul că lucrarea e ficţiune, nu este menită să revoluţioneze literatura, şi nu vă aşteptaţi să întâlniţi în viaţa reală aşa ceva. Dar totuşi dacă o faceţi fetelor… fugiţi. Cât de repede, cât mai departe.

Încă mă gândesc dacă o steluță şi jumătate e prea mult pentru seria asta, dar e tot ce pot să îi ofer.

 

BONUS: Filmul a fost şi mai dezamăgitor, iar pentru cine nu a citit cărţile a creat numai confuzie.

Anunțuri

5 gânduri despre „Cincizeci de umbre ale lui Grey – E.L. James – Volumele #1-3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s